Popularitatea premierului Ilie Bolojan era în cădere liberă, prăbușindu-se de la 42,2% la doar 25,1% în mai puțin de un an, pe fondul măsurilor de austeritate. Numai că atacurile recente lansate de PSD, în loc să-l neutralizeze, riscă să-i ofere exact șansa de care avea nevoie pentru o relegitimare politică, transformându-l într-un adversar de temut pentru viitor.
Prăbușire în sondaje
Să fim serioși, cifrele nu arătau deloc bine pentru șeful Guvernului. După aproape zece luni de guvernare, cu măsuri nepopulare și costuri sociale vizibile, capitalul său de simpatie s-a erodat serios. Dacă în barometrul INSCOP de la finalul lunii mai 2025, Ilie Bolojan are 42,2% încredere, în martie 2026 acesta coborâse la 25,1%. O scădere masivă.
Pachetul de ajustări fiscale și bugetare, tensiunile sociale și atmosfera generală de austeritate au început să-i schimbe imaginea publică. Din administratorul eficient care aduce ordine, Bolojan devenea politicianul care taie, impune și explică tehnic de ce societatea trebuie să suporte costurile. Un traseu periculos pentru oricine.
Cadoul neașteptat de la PSD
Iar aici intervine ceea ce pare a fi o eroare strategică majoră a social-democraților. Atacându-l direct, PSD îi oferă lui Bolojan șansa de a recupera exact tipul de legitimitate pe care o pierdea: aceea a politicianului hărțuit de partidul care, de ani buni, concentrează cea mai mare rezervă de antipatie din societatea românească.
Istoria recentă confirmă acest reflex de respingere. „Nu întâmplător PSD nu a mai câștigat din 2000 un tur 2 al alegerilor prezidențiale”. Social-democrații au pierdut finalele din 2004, 2009, 2014, 2019, iar în 2024 și 2025 candidații lor au ieșit abia pe locul trei. Când PSD arată cu degetul spre un adversar, există mereu riscul ca opinia publică să simpatizeze cu cel atacat, așa cum s-a întâmplat și în cazul lui Traian Băsescu la referendumurile de suspendare.
O lovitură care se poate întoarce ca un bumerang.
„Bolojan nu e Băsescu”
Adversarii săi vor încerca, inevitabil, să-l așeze în același tipar cu Traian Băsescu: liderul cu ego puternic, campion al austerității, care cere sacrificii sociale. E drept că există un teren real pentru această comparație, dar lucrurile stau puțin diferit la o analiză mai atentă. V-ați gândit vreodată la diferențele esențiale?
Erodarea lui Băsescu nu a venit doar din cauza austerității, ci a fost amplificată de un întreg peisaj de controverse personale. De la Elena Udrea, figură simbolică a cercului său de putere, la candidatura Elenei Băsescu la europarlamentare și până la scandalurile care l-au vizat pe fratele său, Mircea Băsescu (condamnat definitiv pentru trafic de influență). Aceste episoade au consolidat asocierea puterii cu probleme de integritate.
Până acum, Ilie Bolojan nu are parte si pete de imagine. Vulnerabilitatea sa este pur politică: măsuri dure, stil rigid, disponibilitate redusă la negociere. Poate pierde simpatie, dar nu și-a pierdut complet credibilitatea.
„Dan-Bolojan sau Dan vs. Bolojan?”
În toată această ecuație, un rol cheie îl are președintele Nicușor Dan. Tandemul Dan-Bolojan a funcționat aproape natural la începutul mandatului, dar capitalul președintelui s-a mai diluat, mai ales după reacțiile la numirile de la vârful parchetelor. Poziția sa de mediator în conflictul PSD-Bolojan, insistând că partidele pro-occidentale sunt „condamnate să guverneze împreună”, poate deveni costisitoare electoral dacă este percepută ca o apropiere de PSD.
De aici apar două scenarii. Primul: Nicușor Dan se apropie de PSD, iar Bolojan devine alternativa naturală pentru electoratul anti-PSD și anti-extremist, transformându-se într-un contracandidat serios pentru 2030. Al doilea scenariu presupune că Nicușor Dan înțelege riscul și salvează parteneriatul cu Bolojan, formând un pol politic puternic anti-PSD și anti-AUR pentru ciclurile electorale din 2028 și 2030.
Ce rol joacă partidele?
Până la urmă, totul depinde și de partide. PNL, deși îl susține public pe Bolojan, are un istoric complicat de sacrificare a propriilor lideri în momente de criză, episoadele Orban și Câțu fiind cele mai recente. Nu este exclus ca o tabără din partid să-l împingă la margine pentru a relua colaborarea cu PSD.
În schimb, USR pare să aibă o relație mai coerentă cu Bolojan decât propriul său partid. Coordonarea recentă dintre PNL și USR în jurul ideii unei guvernări fără PSD arată că există o proximitate funcțională. Pentru USR, Bolojan poate deveni figura care să adune o formulă politică mai largă, extrem de utilă pentru alegerile parlamentare din 2028 și, mai ales, pentru prezidențialele din 2030.
Chiar dacă până în 2030 se pot schimba multe, un lucru pare probabil: Ilie Bolojan și-a construit un brand suficient de puternic pentru a rămâne un actor relevant. Iar atacurile PSD nu fac decât să-i consolideze imaginea de adversar principal al sistemului, o imagine care, în timp, ar putea șterge amintirea austerității și l-ar putea propulsa direct spre Cotroceni.
