Jeremy Rifkin: „Ideea de eficiență ne-a condus la a șasea extincție, este timpul pentru reziliență”

„Era rezistenței” (Paidós) este cel mai recent și mai accesibil dintre eseurile publicate de sociologul și economistul Jeremy Rifkin, gânditorul influent și autorul bestsellerului „Sfârșitul muncii”, care a petrecut zeci de ani consiliind Uniunea Europeană și China în drum spre a treia revoluție industrială. O schimbare care implică abandonarea combustibililor fosili și reîmprăștierea pământului. Rifkin susține că, dacă în secolele XIX și XX ființele umane s-au dedicat exploatării resurselor pământului, în secolul al XXI-lea economia se va concentra pe managementul responsabil al planetei, cu milioane de noi locuri de muncă în eco-management.Ce este a treia revoluție industrială?

Știm că civilizația industrială bazată pe combustibili fosili ne duce la moarte, la a șasea extincție. Trebuie căutate noi modalități de mobilitate și logistică, iar acest lucru va implica o nouă economie și guvernanță. Începutul sfârșitului a fost Marea Recesiune din 2008. Am finalizat deja revoluția în comunicare: mobilul pe care îl purtăm în buzunar are o tehnologie mai avansată decât cel care a fost luna. Acum este rândul energiei solare și eoliene.

Pentru că soarele și vântul nu pot fi controlate și, spre deosebire de petrol, ele sunt peste tot. Important este că mulți utilizatori împărtășesc deja excesul de energie care le-a rămas. În 20 de ani energia va fi ca internetul, va călători sub oceane de la un continent la altul și va fi împărtășită în diferite fusuri orare din întreaga lume. Nu există nicio țară sau companie care să le monopolizeze sau să declanșeze războaie pentru a le pune stăpânire. Ucraina va fi ultimul război pentru combustibilii fosili.

Este de bun simț să vedem că acest sistem nu este durabil. Sufletul pereche al eficienței este productivitatea și natura nu are nimic de-a face cu ea& rdquor;

În cartea sa, el critică mantra eficienței, de ce?

Totul a început cu ceasul călugărilor benedictini, care a făcut loc ceasurilor de buzunar, astfel am început să ne îndreptăm spre stilul de viață industrial. Am cronometrat oamenii și fabricile. Apoi am creat fusuri orare în întreaga lume pentru a ne putea organiza. Toată această eficiență a fost folosită pentru a extrage volume mai mari de resurse de pe pământ și din biosferă, în intervale de timp tot mai scurte. Este de bun simț să vedem că acest sistem nu este durabil. Sufletul pereche al eficienței este productivitatea și natura nu are nimic de-a face cu ea. Ecosistemele nu sunt despre creștere, ci despre înflorire.

De aici vine ideea de a salva pământul?

Da, trecem de la capitalul financiar la capitalul ecologic și de la productivitate la natura regenerativă. De la hiperconsum la management ecologic. De la companii gigantice la IMM-uri. Planeta a trecut prin cinci extincții în masă, iar oamenii de știință ne-au spus că ne aflăm la mijlocul celui de-al șaselea: am putea pierde jumătate din specia noastră în acest secol. Este ceva serios. Pandemiile vor continua. Când tatăl meu s-a născut în 1908, 85% din planetă era sălbatică. Astăzi acea parte este de 25% și până la sfârșitul secolului ar putea fi 0. Virușii migrează și se apropie din ce în ce mai mult de sănătatea noastră și de populația urbană. De fapt, totul începe din Biblie.

În Biblie?

În Geneza, Grădina Edenului apare ca un dar pentru om. În acest sens, iudaismul și creștinismul au o viziune asupra naturii foarte diferită de religiile orientale. Dumnezeu îi dă lui Adam stăpânire asupra vieții de pe pământ. Acea tradiție ne-a condus la revoluțiile agricole și industriale, la epoca progresului, bazată pe extragerea resurselor de pe pământ. Și de acolo am ajuns la dispariție.

Cel puțin acum vorbesc despre asta, nu?

Da, am început să realizăm că schimbările climatice ne afectează pe fiecare dintre noi. Ninsorile masive din iarnă, primăvara care inundă continente întregi; secete, incendii și valuri de căldură vara sau combinația de uragane și taifunuri toamna. Ceea ce nimeni nu vorbește este o altă schimbare: fiecare dintre noi, în propria noastră lume mică, începe să realizeze că planeta este mult mai puternică decât am crezut vreodată. Și că specia noastră este de fapt ceva mic și lipsit de importanță.

Aceasta explică de ce tinerii sunt cei mai preocupați de mediu?

Adevărata schimbare a conștiinței a fost în Generația Z, copiii de liceu care se întreabă ce se va întâmpla cu ei și copiii lor. Ei protestează în toată lumea. Nouă, oamenilor, ne place să protestăm, asta nu este nimic nou, dar ceea ce este radical diferit este că este pentru prima dată când o întreagă generație de religii și ideologii diferite se vede pe sine ca o specie pe cale de dispariție.

Sunt companiile mari interesate de această schimbare?

Cele mai mari companii din lista Forbes 500 reprezintă o treime din PIB-ul global, dar angajează doar 65 de milioane de oameni din cei 3,5 miliarde de muncitori ai lumii. Cei mai bogați 8 oameni de pe planetă acumulează aceeași bogăție ca jumătate dintre ființe umane. Chiar și Karl Marx era în favoarea productivității. Nu este capitalism versus socialism, ci infrastructura industrială a făcut posibilă această creștere. Dar majoritatea acestor mari companii nu vor fi aici peste 30 de ani. Unii vor supraviețui, dar ne mișcăm într-un model mult mai distribuit. Apar deja IMM-uri cooperative de internet care în cele din urmă vor înlocui giganți precum Google și Facebook.

Ce părere aveți despre Summitul Climatic?

Secretarul general al ONU, António Guterres, a recunoscut că vom depăși 1,5 grade și că ne confruntăm cu o mare problemă. Va fi un iad. Dar în discursul său a vorbit despre adaptabilitate. Oamenii nu mai vorbesc despre eficiență, ci despre reziliență. A costat, dar conceptul începe să pătrundă. Avem nevoie de o poveste, de o nouă narațiune. Ceea ce ne diferențiază ca specie cea mai adaptabilă este că avem povești pe care ni le putem spune despre cum trăim în lume.

Este schimbarea prea lentă?

Am citit acum 40 de ani un citat din Hegel care spunea că fericirea sunt paginile goale ale istoriei, perioadele de armonie. Sunt acele momente de empatie în care ne identificăm unul cu celălalt, cooperăm și mergem înainte. Empatia evoluează, uneori se prăbușește și se naște un nou tip. La început, ființa umană a avut empatie pentru legăturile sale de sânge, cel mai apropiat trib al său. Pe măsură ce construiam orașe și orașe conectate prin autostrăzi, empatia a crescut.

Unde?

Marile religii nu s-au întemeiat în același timp întâmplător: faptul că mii de oameni fără legături de familie se considerau uniți și se salutau cu un sărut, ca și creștinii, era un alt tip de empatie. Apoi a sosit un alt tip de familie: toți se considerau italieni sau francezi. Mai sunt războaie tribale, dar astăzi evoluăm într-o altă empatie: o conștiință a biofiliei. Tinerii de astăzi simt mai mult ca niciodată că aparțin unei specii a cărei existență este amenințată și care îi unește.

Cum poți avansa în această conștientizare a biofiliei?

Am speranță în copiii mici, am încredere că sunt suficient de puternici. În viitor își vor păstra religiile și naționalitatea, dar vor simți că fac parte din planetă într-un mod diferit față de părinții lor. Nu sunt utopian, îi urăsc pe utopici. Dar văd un viitor al guvernelor bioregionale: unei inundații sau unui uragan nu-i pasă de granițele politice. Este timpul să extindem guvernele la bioregiuni. În Statele Unite sunt deja două: Cascadia și regiunea marilor lacuri care include și o parte din Canada.

Ce părere aveți despre atacurile împotriva picturilor din muzee ale activiștilor?

Am debutat ca activist în 1973, în plină criză a petrolului. Am prăbușit petrecerea a 200 de ani de la Boston Tea Party, aruncând butoaie goale în mare, numită Boston Oil Party de presă. A fost primul meu protest împotriva combustibililor fosili. Cred că toate protestele trebuie să fie pașnice. Dar nu este suficient să protestăm, pentru că asta înseamnă să le cerem celor de la putere să schimbe lucrurile și toți trebuie să ne schimbăm. Fiecare dintre acești tineri trebuie să aleagă ce cale vrea să urmeze în viață și cum să-și crească copiii. Mulți deja se schimbă, au devenit vegani, de exemplu. Ceva care este grozav.

El asigură că cartea lui nu este pentru cinici.

Da, și mulți mileniali sunt, ei dau vina pe boomerii lumii pe care i-au lăsat în urmă. Nu este modul corect de abordare a problemei. Nu putem face nimic cu trecutul. Ne-am înșelat, pământul se încălzește și suntem într-un moment de învățare ca specie. Avem nevoie urgent să ne reaclimatizăm la pământ.

Sursa: www.epe.es