Octavia Rodrigues donează plasmă de două ori pe săptămână la un centru Grifols din San Antonio, Texas. Ea ia suplimente de fier pentru a contracara efectele secundare ale acestui proces. „Abia mă puteam ridica în picioare când ajungeam acasă. Orice mișcare mă făcea să mă simt rău”, mărturisește ea. Totuși, continuă să doneze plasma pentru că are nevoie de bani.
### O industrie de miliarde construită pe sărăcie
Statele Unite sunt responsabile pentru 70% din plasma mondială. În 2023, exporturile de produse din sânge au atins 37 de miliarde de dolari, depășind chiar și exporturile de cărbune sau aur. Plasma reprezintă aproape 3% din totalul exporturilor americane. Grifols, una dintre cele mai mari companii din acest sector, a raportat venituri de aproximativ 8 miliarde de dolari anul trecut. Aceste câștiguri provin de la oameni ca Rodrigues, care caută modalități de a-și îmbunătăți situația financiară.
Un studiu intitulat „The Interlinkage Between Blood Plasma Donation and Poverty in the United States” indică faptul că donarea de plasmă a devenit o strategie economică vitală pentru persoanele din Statele Unite care se confruntă cu rate ridicate ale sărăciei și cu creșteri mari ale costurilor pentru nevoile de bază.
### Cum funcționează sistemul
În centrele de plasmă, donatorii se așează pe scaune reclinabile. Un ac este introdus într-o venă, iar sângele este extras și trimis într-o centrifugă care separă plasma, un lichid galben bogat în proteine. Celulele roșii sunt returnate în corp, împreună cu o soluție anticoagulantă. Procesul durează între 45 de minute și o oră. Donatorii pot dona de două ori pe săptămână, ajungând la un maxim de 104 donări pe an. O persoană care donează constant poate câștiga aproximativ 6.000 de dolari anual.
Luis Barberena, un spălător de vase, a spus că donarea de plasmă a devenit „ancora lui de salvare”. El nu reușește să lucreze 40 de ore pe săptămână, așa că venitul obținut din donare este esențial. „Este bine pentru că primesc bani doar stând. Dar când plec și văd cât le dau de fapt și cât primesc, nu cred că e comparabil cu ce ofer”, afirmă el.
### Centrele vizează comunitățile sărace
Cercetătorii de la Universitatea din Michigan au analizat locațiile centrelor de plasmă și au observat că acestea sunt concentrate în zonele cu rate ridicate ale sărăciei. „Centrele nu sunt niciodată în zone bune ale orașului, ci mereu în locuri unde pot avea o sursă continuă de oameni săraci care au nevoie de o sută de dolari pe săptămână”, a declarat Andrew Watkins, care a vândut plasmă timp de 18 luni în Pittsburgh. Donatorii provin dintr-o varietate de medii, incluzând persoane cu dizabilități, muncitori cu venituri mici, părinți singuri și studenți. În multe cazuri, aceasta reprezintă cea mai accesibilă sursă de venit.
### Efectele asupra sănătății
Aproximativ 70% dintre donatori experimentează complicații de sănătate. Aceștia au un nivel de proteine mai scăzut în sânge, ceea ce le crește riscurile de infecții și afecțiuni hepatice sau renale. Mulți donatori obișnuiți suferă de oboseală cronică și se află adesea la limita anemiei. Corpul uman reface proteinele și fluidele din plasmă în 24-48 de ore, ceea ce face ca donarea să fie considerată relativ sigură. Totuși, efectele pe termen lung ale donării frecvente nu au fost studiate suficient.
Un studiu a arătat că donarea poate reduce nivelul de proteine din sânge chiar și după ce donarea a fost oprită. Există multe raportări despre oboseala cronică, dar nu există cercetări ample care să confirme că această practică este complet sigură.
### O dilemă etică complexă
Un studiu recent, intitulat „Blood Money: Selling Plasma to Avoid High-Interest Loans”, realizat de Emily Gallagher, profesor de finanțe la Universitatea din Colorado Boulder, evidențiază și un aspect pozitiv. Deschiderea unui centru de plasmă într-un cartier reduce cu 18% probabilitatea ca tinerii din zonă să contracteze un împrumut cu dobândă mare. Gallagher explică că impactul local este echivalent cu creșterea salariului minim cu un dolar în ceea ce privește reducerea probabilității de a lua împrumuturi cu dobânzi mari. De asemenea, deschiderea unui centru de donare de plasmă reduce rata criminalității cu aproximativ 12%, datorită veniturilor legale aduse donatorilor și cerințelor de testare pentru droguri din centre.
### Cine profită cu adevărat
Marile câștigătoare sunt companiile farmaceutice multinaționale. Două dintre cele trei cele mai mari companii din industrie au sediul în Spania și Australia. Industria plasmei controlează întregul lanț de aprovizionare, de la centrele de extracție până la fabricile de medicamente. Piața globală a plasmei a fost evaluată la 35,8 miliarde de dolari în 2024 și se preconizează că va ajunge la aproape 80 de miliarde de dolari până în 2034, cu o rată de creștere anuală de 8,5%. Medicamentele derivate din plasmă sunt extrem de costisitoare, un singur tratament cu imunoglobulină intravenoasă putând costa mii de dolari.
### De ce SUA domină piața
Majoritatea țărilor au interzis plata pentru donarea de plasmă din motive etice și medicale. În Statele Unite, acest lucru este legal. Doar alte patru țări din Europa permit compensarea donatorilor: Germania, Austria, Cehia și Ungaria. Numărul centrelor de colectare s-a dublat din 2005. La Crucea Roșie, donarea de plasmă este permisă o dată la 28 de zile, în timp ce centrele private permit donații de 104 ori pe an.
Kathleen McLaughlin, autoarea cărții „Blood Money: The Story of Life, Death, and Profit Inside America’s Blood Industry”, descrie industria ca o incursiune în afaceri de miliarde de dolari, care rămâne în mare parte ascunsă publicului. Aceasta îi obligă pe mulți oameni să își vândă părți din corp pentru a supraviețui într-o societate care îi ignoră.
### Context pentru România
În România, donarea de sânge și plasmă este strict voluntară și neplătită, conform recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății. Centrele de transfuzie sanguină funcționează în cadrul sistemului public de sănătate. Cu toate acestea, țara se confruntă cu un deficit cronic de sânge și plasmă, fiind parțial dependentă de importuri pentru anumite medicamente derivate din plasmă. Campanii precum „Donează sânge, salvează vieți” își propun să crească numărul de donatori voluntari.
Industria americană a plasmei ridică întrebări despre valorile societății. Unii o consideră o formă de exploatare a celor vulnerabili. Alții argumentează că oferă o plasă de siguranță financiară în fața eșecurilor sistemului. Barberena, spălătorul de vase din San Antonio, își exprimă dorința de a primi mai mult pentru eforturile sale.
