Nicușor Dan anunță că nu va numi un premier susținut de coaliția PSD-AUR

Reacția categorică a președintelui

Într-o intervenție publică, șeful statului a exclus din start scenariul unui guvern condus de o alianță PSD-AUR, oferind asigurări că țara nu va ajunge la alegeri anticipate. Nicușor Dan și-a argumentat poziția invocând orientarea pro-europeană a celorlalte forțe politice. „În primul rând avem declaraţia partidelor. Niciunul dintre partidele pro-europene nu spune că vrea să facă un guvern cu forţe anti-occidentale AUR. Asta este un lucru şi apoi, în acel scenariu în care eu voi avea de numit un prim-ministru, în acest scenariu, repet, mă voi asigura că lucrul ăsta nu se întâmplă”, a declarat Nicuşor Dan.

Mai mult, președintele a subliniat că „este foarte improbabil să avem o Coaliție de guvernare PSD-AUR”, fără a oferi însă detalii suplimentare despre motivele acestei convingeri. Cum vine asta, oare are informații pe care publicul nu le cunoaște?

Ce spune Constituția

Prerogativele președintelui în numirea premierului sunt clar definite de Legea Fundamentală. Articolul 103 din Constituție stabilește procedura, conferindu-i șefului statului un rol de mediator și un cuvânt greu de spus în formarea Executivului. președintele este cel care face prima mutare.

„Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament”, se arată în textul constituțional. Ulterior, candidatul trebuie să obțină votul de încredere al Parlamentului în termen de 10 zile. Iar articolul 85 completează acest tablou, precizând că șeful statului „desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament”.

Precedente periculoase în politica românească

Nu este pentru prima dată când un președinte refuză propunerea venită din partea unei majorități parlamentare. Istoria recentă ne oferă câteva exemple notabile.

Un prim caz a avut loc în 2009, după căderea guvernului Boc I. Atunci, o majoritate formată din PSD, PNL, UDMR și minorități l-a propus premier pe Klaus Iohannis, la acea vreme primar al Sibiului. Președintele Traian Băsescu a refuzat însă categoric nominalizarea. Un alt moment similar s-a petrecut în decembrie 2016, când coaliția PSD-ALDE, proaspăt câștigătoare a alegerilor, a propus-o pe Sevil Shhaideh. Deși majoritatea era clară, președintele Klaus Iohannis a respins propunerea, cerând o alta, care a venit în persoana lui Sorin Grindeanu.

Riscul suspendării și cum poate fi demis președintele

Refuzul repetat de a numi un premier sau miniștri propuși de o majoritate poate atrage consecințe grave pentru șeful statului, mergând până la suspendare. E drept că lucrurile nu sunt simple. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, președintele are dreptul să refuze motivat o propunere o singură dată. Dacă blochează în mod nejustificat funcționarea Guvernului, Parlamentul poate iniția procedura de suspendare.

Primul pas este o propunere semnată de cel puțin o treime din deputați și senatori. Ulterior, se cere un aviz consultativ de la Curtea Constituțională (deși acest aviz nu este obligatoriu pentru Parlament) și se organizează un vot în plenul reunit. Pentru aprobare este necesar votul majorității parlamentarilor.

Dar suspendarea nu înseamnă demitere.

Pasul final este un referendum național, care trebuie organizat în cel mult 30 de zile de la votul din Parlament. Articolul 95 din Constituție este limpede: „Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui”. Doar votul cetățenilor poate duce la demiterea oficială a președintelui, altfel acesta își reia atribuțiile.