Serbia nu se potrivește prea bine cu planurile de extindere a UE

Deblocați gratuit Editor’s Digest

Roula Khalaf, redactor al FT, își selectează articolele preferate în acest buletin săptămânal.

Nicio țară nu a mai aderat la UE după Croația, în 2013. Dar, dacă judecăm după recomandările de miercurea trecută ale Comisiei Europene, există un impuls cu adevărat nou în spatele proiectului de extindere a UE, odată blocat. Bruxelles-ul propune deschiderea negocierilor de aderare cu Ucraina, Moldova și Bosnia și Herțegovina, precum și transformarea Georgiei în candidat la aderare – o treaptă mai jos pe scară.

Câteva cuvinte atent alese califică inițiativa. Tuturor membrilor potențiali – inclusiv celor șase state din Balcani, dar cel mai probabil nu și Turciei – li se reamintește că trebuie să pună în aplicare reformele politice, economice și administrative necesare pentru a fi apte pentru admitere. Dar mesajul general este clar: extinderea UE este de dorit, și chiar necesară, din cauza pericolelor cu care se confruntă Europa după invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina în februarie 2022.

Totuși, dacă ne uităm la rapoartele individuale ale fiecărei țări din sondajul Comisiei, imaginea este mai ambiguă. Niciun membru aspirant nu este aproape de a îndeplini toate criteriile de intrare privind democrația, statul de drept și standardele economice. Un exemplu grăitor este Serbia, cel mai mare candidat din Balcani din punct de vedere al populației și al teritoriului.

Serbia, ni se spune, face prea puțin pentru a-și rezolva diferendele cu Kosovo, statul cu majoritate albaneză care și-a declarat independența față de Belgrad în 2008. Politica sa externă este insuficient aliniată la UE, în special din cauza apropierii sale de Rusia. Serbia a înregistrat progrese limitate în ceea ce privește combaterea corupției și a criminalității organizate. Independența mass-mediei este slabă.

În realitate, comisia ar fi fost îndreptățită să folosească un limbaj și mai dur. Disputa privind Kosovo reprezintă un obstacol formidabil în calea aderării Serbiei la UE. Dar nu mai puțin gravă este întrebarea dacă președintele Aleksandar Vučić și partidul său, Partidul Progresist Sârb, sunt sinceri în ceea ce privește dorința de a adera la blocul celor 27 de națiuni. O lectură mai realistă a politicilor Serbiei sugerează că principalul obiectiv al elitei conducătoare este pur și simplu să rămână la putere, prin limitarea opoziției politice și prin controlul sistemului judiciar, al aparatului de securitate, al sectorului public și al mass-mediei, în moduri care sfidează valorile de bază ale UE. Un al doilea obiectiv este acela de a păstra o anumită măsură de independență pentru Serbia prin cultivarea relațiilor cu Rusia și China.

Unde au dus aceste politici? În iulie, SUA au anunțat sancțiuni împotriva lui Aleksandar Vulin, șeful agenției sârbe de securitate de stat și aliat al lui Vučić, pentru presupusa implicare în crima organizată internațională, operațiuni cu stupefiante, legături cu Rusia și „promovarea unor narațiuni etno-naționaliste care alimentează instabilitatea în Serbia și în regiune”.

Această acuzație la adresa lui Vulin, care a demisionat luna aceasta, se referă la apariția, sub conducerea lui Vučić, a conceptului de „srpski svet”, sau lumea sârbă – o noțiune care amintește de promovarea de către președintele Vladimir Putin a unui „russky mir”, sau lumea rusă. Moscova și Belgradul revendică dreptul și datoria de a „proteja” etnicii ruși și sârbi care trăiesc în afara țării-mamă.

În Ucraina, acest lucru servește drept scuză lui Putin pentru anexarea unor teritorii pe care le consideră parte a „lumii rusești”. Pentru Serbia, aceasta implică faptul că nu numai Kosovo, ci și Muntenegru și Republica Srpska, partea locuită de sârbi din Bosnia și Herțegovina, ar trebui să facă parte dintr-o sferă politică a Marii Serbii.

Astfel de obiective sunt total incompatibile cu aderarea la UE, dar problema nu se oprește aici. În această lună, Vučić a dizolvat parlamentul și a convocat alegeri anticipate pentru luna decembrie, cu scopul de a prelungi guvernarea partidului său. Votul nu va fi cu siguranță mai corect decât alegerile din aprilie 2022, despre care observatorii independenți au spus că au favorizat actualii președinți.

Bruxelles-ul merită credit pentru că a continuat planurile de extindere a UE. Dar în Serbia, procesul este în impas și își pierde credibilitatea – ceea ce pune la îndoială faptul că aceste planuri vor rezolva problema regresului democratic și a instabilității regionale în Balcani.

tony.barber@ft.com