Secretarul american al apărării Pete Hegseth a lansat în luna iunie o revizuire pe șase luni a prezenței militare în Europa. Țările care nu au sprijinit Operațiunea Epic Fury împotriva Iranului riscă acum penalizări directe din partea Washingtonului.
Germania a primit deja un avertisment clar privind retragerea unor contingente staționate pe teritoriul său. Polonia s-a trezit cu o desfășurare de trupe anulată peste noapte, decizie inversată apoi în doar câteva zile, lăsând autoritățile de la Varșovia într-o incertitudine totală.
Iar lucrurile devin tot mai tensionate la nivel diplomatic. Ministrul adjunct francez al apărării, Alice Rufo, a cerut săptămâna aceasta la Bruxelles o retragere militară americană „ordonată și coordonată”.
Noul model de aparare in nordul Europei
Suedia, țară care a intrat în NATO abia în martie 2024, a devenit rapid națiune-cadru pentru Forțele Terestre Înaintate ale Finlandei. Nu mai vorbim de trupe staționate permanent, ci de o prezență rotativă inteligentă, bazată pe exerciții regulate.
„Suedia aduce nu doar teritoriu, ci și capacități militare moderne, o industrie de apărare puternică și o abordare pragmatică”, afirmă oficiali europeni despre noua arhitectură de securitate din zona Mării Baltice.
Dar cum ne afectează pe noi toată această reconfigurare a forțelor? Franța aplică deja o variantă a acestui model flexibil chiar în România. Prezența militarilor francezi la Cincu și Mihail Kogălniceanu este o componentă vitală care compensează parțial incertitudinile lăsate de americani pe flancul estic al Alianței.
Problema logisticii si costurile uriase
Dincolo de soldați și tancuri, Europa are un deficit uriaș la capitolul facilitatori strategici. Într-o analiză publicată recent de Adevarul se arată că dependența de americani este cvasitotală la transport aerian strategic (europenii nu au echivalentul avioanelor C-17) și la supravegherea din satelit.
Cifrele vorbesc de la sine.
NATO are în acest moment în Europa doar aproximativ 35 de aeronave de realimentare în zbor de origine europeană. Americanii dețin peste 400. Fără aceste cisterne zburătoare de peste ocean, avioanele de luptă europene rămân rapid fără rază de acțiune. Programele locale menite să acopere aceste goluri, precum EURODRONE sau MRTT pooling, avansează mult prea lent din cauza lipsei banilor.
V-ați gândit ce înseamnă asta concret pentru bugetele naționale? Summitul de la Haga din 2025 a stabilit o țintă severă: cheltuieli de apărare de 5% din PIB până în 2035. Germania trebuie să sară de la actualul 2% la peste 3,5%. Marea Britanie (singura putere nucleară europeană din afara Franței) este prinsă în propriile reforme, în timp ce Italia și Spania navighează greu sub presiunile interne.
Mai mult, Ankara a adus în discuție un concept nou. Nu mai vorbim de tradiționalul burden-sharing (împărțirea poverii), ci de burden-shifting, adică transferul efectiv al responsabilității primare pentru apărare de la Washington direct către capitalele europene.
Lectia istoriei si noul tip de razboi
Situația actuală amintește izbitor de anul 1966. Atunci, președintele Charles de Gaulle a retras Franța din structura militară integrată a NATO (obligând practic mutarea cartierului general al alianței de la Paris la Bruxelles). Acea decizie radicală a forțat statul francez să își construiască o forță de descurajare nucleară complet autonomă.
Până la urmă, tacticile se schimbă. Alice Rufo a punctat clar diferența de abordare: „europenii nu duc războaie în același fel ca americanii”.
Și totuși, cine este oficialul francez care negociază în aceste zile cu omologul american Elbridge Colby pe dosarul retragerii? Născută pe 9 aprilie 1980 la Toulon, fiica psihiatrului Marcel Rufo a absolvit École Nationale d’Administration (promoția 2008-2010). Ea a preluat funcția de ministru delegat pe lângă ministrul Forțelor Armate în guvernul Lecornu II începând cu data de 12 octombrie 2025.
