Donald Trump și-a rezervat un loc în rai. Cel puțin, așa crede el. Fostul președinte american a clarificat ceva. Meritele sale de pe pământ îi garantează mântuirea. Punct. Presa, spune el, a înțeles greșit o remarcă mai veche, pentru că totul a fost doar o glumă, scrie Digi24.
Joi, la National Prayer Breakfast, Trump a revenit asupra unei declarații care a stârnit controverse. Acea remarcă în care părea să sugereze că nu va ajunge în rai. El acuză mass-media de o omisiune majoră, chiar dacă i-a citat cuvintele cu exactitate. Ce lipsea? Contextul. Tonul. Faptul că, insistă el, nu era decât o joacă.
„Mă distram doar”. Cum explică Trump ieșirea controversată
A vrut să închidă subiectul. Definitiv. Presa, acuză el, a transformat o glumă într-o confesiune teologică, o adevărată furtună într-un pahar cu apă. „Mă distram doar. Chiar cred că probabil ar trebui să ajung acolo”, a declarat Trump, încercând să lămurească situația. Apoi a venit nuanța specifică stilului său. A recunoscut că nu e fără cusur, dar a ținut să spună pentru cine a muncit de fapt. „Adică, nu sunt un candidat perfect, dar am făcut o mulțime de bine pentru oameni perfecți”, a spus el. O frază ambiguă, tipică pentru întreaga sa carieră.
O paralelă neașteptată cu Vladimir Putin
Surprinzător sau nu, discursul lui Trump despre viața de apoi are un ecou neașteptat. Vine direct de la Kremlin. Nu e singurul lider mondial sigur pe destinul său post-mortem. În 2018, la Forumul Valdai din Sochi, președintele rus Vladimir Putin a pictat un tablou sumbru al apocalipsei nucleare, fiind extrem de direct în privința finalului. „Noi vom ajunge în rai ca martiri, iar ei (n.r. dușmanii Rusiei) vor muri pur și simplu”. Coincidență? Ambele declarații, venite din contexte total diferite, arată aceeași siguranță de nezdruncinat în propria dreptate morală, o certitudine care se întinde până dincolo de mormânt.
De la Groenlanda la Premiul Nobel. Frustrarea care nu se ascunde
Trump se simte adesea ignorat. Nu e nimic nou aici. Această frustrare a ieșit iar la suprafață săptămâna trecută, când fostul președinte i-a scris premierului norvegian Jonas Gahr Store. A legat direct două lucruri: intenția sa de a cumpăra Groenlanda și faptul că a fost, încă o dată, sărit de pe lista pentru Premiul Nobel pentru Pace. Gestul trădează o obsesie pentru recunoaștere publică. Indiferent dacă vorbim de un Nobel sau de un loc în rai, povestea pe care și-o spune Trump este mereu despre lupta pentru validarea unor fapte pe care el le vede drept istorice.
Ce se ascunde în spatele discursului. Politologii vorbesc de „neo-regalism”
Toate aceste declarații, aparent fără legătură, formează un tablou mai larg. Analiștii politici au un nume pentru asta: „neo-regalism”. Conceptul descrie un lider care se crede deasupra regulilor, un fel de suveran modern pentru care politica externă devine un instrument personal. Discursul despre raiul garantat se potrivește mănușă acestui tipar. Nu e doar o chestiune de credință. E o afirmație politică pură. Prin ea, își cimentează imaginea de personaj excepțional, ale cărui fapte trebuie judecate după alte standarde. Chiar și de cea mai înaltă instanță.
