Umbrela zburătoare care te urmărește – proiectul nebun de 365 de zile

Totul a pornit de la creatorul canalului „I Build Stuff”. Ambiția lui suna simplu, dar era infernal de complexă: o umbrelă care plutește singură deasupra ta. Mediafax scrie că drumul spre succes a fost plin de eșecuri și nopți albe, iar prima versiune, Flying Umbrella 1.0, era practic inutilă, pentru că trebuia corectată manual la fiecare pas.

Cum a învățat o umbrelă să-și urmărească stăpânul?

Secretul? O cameră specială, montată sub cupolă. Nu e o cameră video normală. Folosește tehnologia „timp de zbor” (Time-of-Flight), adică emite un semnal luminos și măsoară exact cât îi ia luminii să se întoarcă după ce lovește obiectele din jur. Sistemul desenează astfel o hartă 3D a tot ce se află în jur, în timp real. Datele astea de adâncime ajung apoi la un creier electronic, un mic computer Raspberry Pi.

Acesta analizează harta 3D, înțelege unde ești tu și dă comenzi clare controlerului de zbor. Dacă te miști, controlerul ajustează viteza elicelor. Gata. Umbrela rămâne fix deasupra capului, urmărindu-te lin, cel puțin pe distanțe mici.

De la GPS la hărți 3D: Drumul plin de eșecuri al invenției

Flying Umbrella 1.0 a fost un dezastru. Atât. Era o dronă cu o umbrelă agățată de ea. O lua razna constant și trebuia corectată manual. Nesigură și greu de folosit.

Inventatorul a înțeles repede că autonomia era cheia. Prima lui idee a fost să folosească GPS-ul, dar testele s-au dovedit un eșec total pentru mișcări fine, pe distanțe scurte. De ce? GPS-ul nu are precizia necesară pentru a ține un obiect la un metru deasupra unui om care merge pe trotuar. Coincidență? Nicidecum. Tehnologia e bună pentru mașini, nu pentru pietoni urmăriți de o dronă. Așa că echipa a schimbat macazul complet și s-a orientat spre senzorii de adâncime, mult mai exacți și la interior, și afară.

Mai mult decât o dronă: Invenția care încape într-un rucsac

Apoi a apărut altă problemă: portabilitatea. Cine ar căra o dronă uriașă doar ca să se ferească de ploaie? Nimeni. Soluția a venit din materiale moderne și un design deștept. Brațele dronei sunt făcute dintr-un nailon ranforsat cu fibră de carbon – un material ușor, dar incredibil de rezistent – și se pliază spre interior. Când o desfaci, structura se blochează și devine stabilă în zbor. Toată mașinăria se strânge și încape lejer într-un rucsac normal. Chiar și echilibrarea a fost un coșmar; umbrelele clasice au un butuc central care încurca elicele, așa că a fost nevoie de un cadru separat pentru dronă, reglat după zeci de teste pentru a elimina vibrațiile.

Nopți albe și un ajutor nesperat: Momentul în care totul a funcționat

Proiectul era să fie abandonat. De mai multe ori. Problemele tehnice nu se mai terminau. Surprinzător sau nu, salvarea a venit de la un colaborator pe nume Henson. El a fost piesa de puzzle care lipsea, ajutând la rescrierea unor bucăți esențiale din codul care urmărea capul utilizatorului. După nenumărate încercări și compromisuri, inventatorul a luat o decizie: să se concentreze pe funcționalitate, nu pe perfecțiune. Ideea era ca sistemul să meargă. Atât. Și așa a decolat Flying Umbrella 2.0, o dovadă clară că și cele mai nebunești idei pot, la propriu, să-și ia zborul.