Născută la Ploiești și formată pe băncile Politehnicii din București, Roxana Geambașu a ajuns una dintre cele mai influente voci globale în arhitectura confidențialității datelor. Din 2011 predă la Columbia University din New York și dezvoltă proiecte de securitate cibernetică adoptate la scară largă de giganți tehnologici.
Baza din România și deciziile de carieră
Dar drumul ei nu a început în laboratoarele americane, ci în școlile din România. „În școală mi-au plăcut foarte mult matematica, biologia, limbile străine, mai ales engleza, și informatica. La materiile astea au contat enorm profesorii”, a declarat cercetătoarea.
Un exemplu concret este perioada gimnaziului. „În generală am avut o profesoară de matematică, doamna Cârnici, foarte bună, dură, dar clară și inspirantă. Învățam și pentru că îmi plăcea de ea: era sigură pe ea, foarte inteligentă, și îmi doream să fiu și eu așa”, a adăugat românca.
La liceu, s-a orientat spre un profil de informatică. Totuși, alegerea facultății nu a fost deloc simplă. Roxana Geambașu recunoaște direct: „Sincer, la vârsta aceea nu înțelegeam foarte bine diferențele dintre inginerie, matematică pură sau informatică aplicată în economie. Medicina era clar altceva, dar nu cred că mă vedeam cu adevărat cu bisturiul în mână”.
Până la urmă, decizia a fost mai degrabă pragmatică. „Politehnica accepta fără concurs elevii care obținuseră premii la olimpiadele naționale, iar eu luasem premiul III la matematică în clasa a XI-a”, a explicat ea.
„Cred că povestea asta arată două lucruri: cât de mult pot influența profesorii parcursul unui copil și faptul că alegerile importante nu sunt întotdeauna rezultatul unor calcule foarte sofisticate, uneori sunt mai simple și mai arbitrare decât ne imaginăm”, a subliniat profesoara.
La Politehnica din București a învățat ce înseamnă efortul constant. „Cred că cel mai important lucru pe care l-am învățat în facultate a fost munca susținută”, a precizat Geambașu. Rezolva constant teme opționale la sisteme de operare. „Nu știu exact de ce făceam mereu «mai mult», probabil era un amestec de interes, dorința de a lua note bune și satisfacția că învăț lucruri pe care nu le știe toată lumea”.
Șocul academic american și adaptarea
După absolvirea ca șefă de promoție în 2005, a urmat plecarea în Statele Unite. A ales University of Washington pentru doctorat, bazându-se pe reacția pieței academice. Când le spunea recrutorilor unde a fost admisă, răspunsul era unanim: „Ah, grupul de sisteme distribuite de la Washington e foarte puternic”.
Iar contactul cu mediul universitar american a venit cu provocări masive. Într-un interviu amplu publicat recent de Adevarul, cercetătoarea a detaliat acest contrast sistemic.
„În România eram obișnuită mai mult cu ascultatul cursului și luatul de notițe, nu cu dezbateri, brainstorming sau contrazicerea profesorilor”, a punctat Geambașu.
Ce înseamnă asta concret pentru studenții noștri care pleacă la studii în străinătate? Diferența majoră stă în modul de interacțiune la cursuri. „Cred că una dintre marile diferențe dintre sistemele academice este tocmai această cultură a dezbaterii și a inițiativei. În SUA ești încurajat să îți spui opinia, chiar dacă nu e perfect formulată sau nu esti sigur că e corectă, și să construiești idei împreună cu ceilalți”, a explicat românca.
Bariera de comunicare inițială a dispărut rapid prin muncă brută.
„La început, în întâlniri, aproape că nu vorbeam, nu eram obișnuită nici cu limba, nici cu stilul lor foarte liber de brainstorming. După câteva săptămâni în care i-am ascultat, m-am apucat pur și simplu să implementez în cod ce discutau ei. La următoarea întâlnire, le-am făcut un demo”, a povestit ea.
Cercetarea la cel mai înalt nivel și giganții tech
Sub îndrumarea unor mentori de top din domeniu (Hank Levy, Steve Gribble și Yoshi Kohno), Roxana Geambașu a învățat rigoarea științifică absolută.
„Partea grea nu este să ai o ipoteză, ci să o testezi serios, să o împingi până la limită, să vezi unde crapă”, a afirmat profesoara. Abordarea ei privind inovația este tranșantă: „Dacă o idee chiar merită urmărită, aproape sigur vor exista multe motive pentru care pare imposibilă”. Totuși, ea avertizează că „există un echilibru fin între perseverență și încăpățânare oarbă”.
Trecerea de la statutul de doctorand la cel de cadru didactic la Columbia University s-a produs rapid. „A fost foarte bruscă”, a recunoscut ea. Interacțiunea cu studenții i-a schimbat perspectiva din laboratoare. „A fost o lecție importantă despre diferența dintre a face cercetare și a o preda”, a explicat cercetătoarea.
Și totuși, cum se împacă munca academică pură cu proiectele comerciale pentru marii jucători din industrie? Colaborările ei cu Google, Meta sau Mozilla vizează direct securitatea și trasabilitatea datelor noastre personale.
Ea respinge ideea că banii companiilor dictează rezultatele științifice. „Faptul că existau colaborări industriale nu a influențat ce investigam în mod independent”, a clarificat Geambașu.
Să fim serioși, presiuni financiare pot apărea oriunde în cercetare. Soluția ei este declararea deschisă a oricărui potențial conflict de interese. „Realist vorbind, nimeni nu este complet imun la biasuri. Tocmai de aceea transparența este esențială”, a adăugat profesoara.
Includerea ei în top 10 cei mai străluciți savanți din SUA (clasament realizat în 2014 de revista Popular Science) nu i-a schimbat traiectoria. „Nu mi-am ales sau influentat niciodată direcțiile de cercetare în funcție de premii sau granturi”, a precizat românca. Pentru ea, regula de bază a rămas neschimbată: „Direcția vine din convingere, nu din strategie”.
Viața ascunsă a metropolei americane
Dincolo de algoritmi, coduri criptografice și securitatea rețelelor, viața din Manhattan are un ritm propriu. Pentru a menține echilibrul mental, timpul liber este dedicat strict apropiaților.
„Îmi place foarte mult să petrec timp cu familia și să mă joc cu fetița mea de 9 ani”, a declarat cercetătoarea.
Pasiunea ei pentru alergat a transformat felul în care vede orașul New York, mai ales rețeaua vastă de spații verzi. „Îmi place să spun, în glumă, că folosesc parcurile ca pe autostrăzi: intru pe «traseu», avansez, schimb dintr-un parc în altul și la destinație ies de pe «autostradă»”, a povestit ea.
Un detaliu urban interesant pe care l-a descoperit alergând este depozitul uriaș situat sub Bryant Park, chiar în spatele Bibliotecii Centrale din New York.
„Dacă ești în parc, nu ai nici cea mai mică idee că alergi deasupra unui «buncăr» plin de cărți, unele vechi și unicat”, a explicat Roxana Geambașu.
Cercetătoarea se află în prezent într-un an sabatic de la catedra universității Columbia, perioadă în care lucrează direct la sediul Google pentru securizarea noilor agenți bazați pe inteligență artificială.
