Un algoritm estimează vârsta după vorbire și identifică asocieri cu probleme cognitive

În felul în care ne exprimăm s-ar putea ascunde și informații despre procesul de îmbătrânire a creierului.

La cercetare au participat 2.928 de adulți vorbitori de spaniolă din Argentina, Chile, Columbia, Mexic și Peru, potrivit Ziare.com. Participanții aveau între 18 și 88 de ani și au trecut prin teste care le-au evaluat vorbirea și memoria.

Algoritmul compară vârsta estimată din exprimare cu cea reală

Modelul a fost antrenat să estimeze vârsta cronologică, adică vârsta din acte. Cercetătorii au comparat apoi rezultatul cu vârsta fiecărui participant. Diferența dintre cele două valori a primit denumirea de „speech-age gap”: decalajul dintre vârsta pe care o sugerează vorbirea pentru algoritm și cea reală.

Pentru a obține înregistrările analizate, participanții au avut de îndeplinit mai multe sarcini:

• Au descris imagini sau videoclipuri.
• Au enumerat categorii de cuvinte.
• Au reprodus povești.

Înregistrările au fost transcrise, iar din ele cercetătorii au extras peste 700 de caracteristici ale exprimării. Analiza a inclus viteza cu care vorbeau participanții și durata pauzelor dintre cuvinte, dar și tonul, vocabularul folosit și expresivitatea emoțională.

Diferențele au fost mai mari la participanții cu tulburări cognitive

La persoanele fără probleme cognitive, decalajul era, în general, mai mic. Valori mai mari au fost observate la participanții cu deficit cognitiv ușor, boala Alzheimer sau demență frontotemporală. În unele cazuri, cei cu diferențe mai mari întâmpinau și dificultăți mai pronunțate în activitățile de zi cu zi.

Cercetătorii au verificat și legătura cu indicatori biologici. Participanții cărora algoritmul le atribuia, după voce, o vârstă mai înaintată prezentau mai frecvent semne de îmbătrânire biologică accelerată. Evaluarea s-a bazat pe ceasuri epigenetice, metode care urmăresc modificări chimice ale materialului genetic.

În cazul participanților cu Alzheimer, cercetătorii au găsit și o asociere între decalajele mai mari și concentrațiile mai ridicate de p-tau217. Acesta este un indicator biologic utilizat în studiile dedicate bolii.

Au fost observate asocieri și cu factori sociali:

• Dificultăți financiare.
• Acces redus la servicii medicale.
• Insecuritate alimentară, adică dificultăți în asigurarea hranei.
• Un număr mai mic de ani de educație.

Cercetătorii insistă însă asupra limitelor: sistemul nu pune un diagnostic de demență și, deocamdată, nu poate spune dacă un om sănătos va ajunge să dezvolte boala. Oboseala, stresul ori depresia pot modifica și ele modul în care ne exprimăm, la fel cum o pot face alte probleme de sănătate.