Nu îl cunoști, nu ați vorbit vreodată, dar ai impresia că între voi există o conexiune specială. Știi ce muzică ascultă și cum își bea cafeaua, iar senzația de apropiere poate părea la fel de reală ca într-o relație adevărată, deși cealaltă persoană nici măcar nu știe că exiști. Fenomenul, tot mai răspândit, poartă numele de relație parasocială și, din 2025, va avea un loc oficial în dicționar.
O iluzie perfectă, construită în mintea ta
La prima vedere, pare o simplă admirație. Numai că lucrurile stau puțin diferit atunci când atașamentul devine o relație imaginară în care investești emoțional. Oricine se expune constant online poate deveni, fără să vrea, ținta unei astfel de afecțiuni unilaterale. Cum vine asta, mai exact?
„Aceste relații romantice online sunt adesea o formă de relație parasocială – adică o conexiune emoțională unilaterală, în care tu simți apropiere, dar cealaltă persoană nu te cunoaște sau interacțiunea este minimă. Și pentru că o vezi frecvent pe platforme precum Instagram, TikTok sau YouTube, pare că o cunoști, ba chiar poate apărea iluzia că ți se adresează, și creierul tratează această experiență ca pe o relație reală. Mintea începe să umple golurile atribuind trăsături pozitive, ignorând ce nu știe și creând o versiune idealizată despre acea persoană. De fapt, te îndrăgostești de o versiune construită de tine, nu de persoana reală”, explică psihologul clinician Luminița Tăbăran.
Mecanismul dependenței online
Dar de ce apare o astfel de „relație fără relație”? De regulă, la baza ei stau nevoi emoționale neîmplinite. Se întâmplă „când ești singur/ă, când ai nevoie de validare sau îți dorești o conexiune sigură, (fără risc de respingere directă), iar internetul oferă o relație «fără risc real»”, conform psihologului.
Totul devine un joc al minții, alimentat de dopamină.
„Este ca un basm, care devine captivant, interacțiunea nu e regulată, postările par că-ți sunt adresate, răspunsurile ocazionale la comentariile tale … apare un mecanism similar cu cel al jocurilor de noroc: nu știi când vine recompensa și te ține captiv. Fiecare mesaj nou postat eliberează dopamină și creează ciclu de «așteptare – recompensă». Uneori, poate apărea și ideația că-ți vorbește doar ție, ca deja aveți o relație romantică și că respectiva persoana vrea să comunice cu tine, că este interesată de tine”, subliniază Tăbăran. Iar tocmai această siguranță falsă o face greu de abandonat. Nu poți fi respins de cineva care nu știe că exiști.
„Acest tip de relație asigură o siguranță emoțională, însă ea e falsă, dar tocmai asta o face «perfectă» și greu de părăsit. Dacă persoana seamănă cu idealul tău, exprimă lucruri cu care rezonezi, apare sentimentul de înțelegere, acceptare. Însă această relație te ține blocat, îți consumă energia emoțională fără reciprocitate reală, îți scade interesul pentru relații reale, întărește evitarea – nu mai riști conexiuni autentice – și creează dependență de o fantezie controlabilă”, adaugă specialistul.
De la influenceri la inteligență artificială
Cercetările arată că persoanele care se simt singure sau nu se simt validate în viața reală sunt cele mai expuse. Pentru ele, relația parasocială funcționează ca un substitut. Și adolescenții sau tinerii adulți sunt vulnerabili, fiind într-o etapă în care își caută modele. V-ați gândit vreodată că nici măcar nu e nevoie de o persoană reală pentru a dezvolta un astfel de atașament?
Un studiu recent despre influencerii virtuali (personaje generate pe calculator) a descoperit că atașamentul crește important atunci când fanii interacționează între ei în comunitate. Pe bune, apartenența la grup amplifică sentimentele individuale, chiar și față de cineva care nu există. Fenomenul a devenit atât de vizibil încât Cambridge Dictionary a desemnat „parasocial” drept cuvântul anului 2025. Iar în ultimul timp, lucrurile au luat o turnură și mai ciudată: au apărut relații parasociale cu chatboți, unii oameni tratându-l pe ChatGPT ca pe un prieten sau partener.
Ce spun cifrele?
Un studiu amplu, publicat în „International Journal of Information Management”, care a analizat datele a peste 47.000 de participanți din 117 cercetări, arată că relația parasocială funcționează pe trei niveluri: te gândești la persoana respectivă, dezvolți emoții față de ea și investești timp și energie în legătură. Nu e doar consum de conținut, ci implicare reală.
Interesant e ca un alt studiu, publicat în 2025 în „Frontiers in Psychology”, explică de ce te poate ține blocat în aplicații. Apropierea imaginară activează simultan două mecanisme: starea de absorbție, în care pierzi noțiunea timpului, și teama că vei pierde ceva important dacă te oprești. Rezultatul este un „cerc care se întreține singur și care poate duce la urmărirea compulsivă a persoanei din online de interes”.
Și totuși, se poate ieși din acest tipar. „Vestea bună este că se poate ieși din acest tipar. Nu, nu brusc, de mâine nu mai faci asta! Ci cu înțelegere și recalibrare. Întrebări de genul «Ce simt de fapt? Afecțiune, dor, nevoie de validare?» sau «Ce parte din mine proiectez acolo?» te vor ajuta să-ți clarifici ce vrei și să treci mai ușor din imaginar în aici și acum și să începi interacțiunile reale cu prietenii sau să participi la diverse activități de socializare”, este de părere Luminița Tăbăran.
Problema, până la urmă, nu este timpul petrecut online, ci faptul că, pentru tot mai mulți oameni, unele relații care nu există în realitate ajung să conteze mai mult decât cele reale.
