În nordul Fâșiei Gaza, mai exact în Beit Lahia, o misiune de recuperare scoate la lumină proporțiile unui dezastru rămas îngropat timp de un an și jumătate. Este vorba despre resturile umane ale celor 132 de membri ai familiei extinse Abu Naser, uciși atunci când un atac israelian a pus la pământ clădirea de cinci etaje în care se adăposteau.
Căutarea printre dărâmături
Ministerul Sănătății din zonă estimează că aproximativ 8.000 de cadavre se află încă sub resturile clădirilor distruse. Iar munca de recuperare este un coșmar logistic. Iyad Abu Jarad, omul care coordonează echipa, primește zilnic între 10 și 15 telefoane de la familii disperate.
Dar cu ce să sapi?
Până la urmă, realitatea din teren dictează ritmul. Așa cum a relatat Npr într-un reportaj recent, Crucea Roșie a confirmat că există un singur excavator funcțional disponibil pentru aceste operațiuni. „Amploarea nevoii este atât de mare. Un singur excavator funcțional pur și simplu nu este suficient”, a explicat Pat Griffiths, purtător de cuvânt al organizației. Acesta a adăugat că un al doilea utilaj a fost reparat de curând și va intra în uz.
Reguli stricte și limitări de securitate
Israelul blochează eforturile majore de reabilitare până când gruparea Hamas va fi dezarmată. Cum se justifică lipsa utilajelor grele?
Un oficial israelian din domeniul securității a oferit o explicație sub protecția anonimatului: „Astfel de utilaje au sensibilități diferite, inclusiv de securitate. Nu cred că avem nevoie de o minte sau o imaginație exagerată pentru a înțelege de ce aceste lucruri pot servi altor scopuri.”
Numai că pentru oamenii de rând, politica contează mai puțin atunci când își caută rudele. Ola Abu Naser, o supraviețuitoare în vârstă de 30 de ani, a ținut o evidență clară a victimelor din familia sa (de la un bunic de 79 de ani până la o fetiță de șase săptămâni). „Am visat în fiecare zi la momentul în care am putea recupera martirii, să-i onorăm și să-i înmormântăm. În fiecare zi am simțit de parcă ne strigau, spunând: «Suntem aici.»”
Operațiunea propriu-zisă e brutală. Când motorul utilajului se oprește, vreo 20 de salvatori se lasă în genunchi și se bazează pe miros pentru a găsi cadavrele.
Identificarea victimelor
După o oră și jumătate de căutări, l-au găsit pe Shawqi Abu Naser, în vârstă de 60 de ani. Rudele l-au recunoscut după jachetă.
La un an și jumătate de la atac, victimele sunt doar schelete în haine. Fără teste ADN disponibile, totul depinde de ochii celor rămași în viață. „E ca și cum ai căuta un ac în carul cu fân. Așteptăm momentul în care spun că au găsit pe cineva. Ni se strâng inimile: a cui ar putea fi acest corp?”, a povestit Ola.
În a doua zi, a fost scos trupul unui tânăr. Ola a strigat: „Părul lui e acolo, și ochelarii lui. O, Doamne, frate”. Era Imad, fratele ei de 16 ani. Au urmat alte descoperiri cumplite, inclusiv o mamă găsită pe o saltea, sub o pătură roșie, ținând un bebeluș în brațe.
Cifrele vorbesc de la sine.
La finalul celor trei zile, echipa a scos 50 de cadavre. Au fost 4 în prima zi, 20 în a doua și 26 în ultima. Totuși, 20 de membri ai familiei au rămas de negăsit sub beton.
Trauma celor rămași în viață
Moeen Abu Naser are 54 de ani și stă tăcut printre ruine. Trupul fratelui său nu a fost recuperat. „Nu mi-am putut lua rămas bun, nu am putut ajuta și mă simt neputincios. Fratele meu are o istorie, un nume… Acum numele a dispărut, corpul a dispărut. Întreaga lui familie a dispărut… Soția, fiicele și fiii. Doar o fiică a supraviețuit.”
Pentru Aya Abu Naser, o tânără de 29 de ani care și-a pierdut mătușile, unchii și verii, realitatea este greu de procesat. „Toți cei pe care îi iubesc… Nu a mai rămas nimeni. Nu am înțeles niciodată ce înseamnă cuvântul genocid până când întreaga mea familie a fost ucisă deodată, într-un singur moment, cât ai clipi.”
Și, într-o răsturnare tragică a perspectivei, supraviețuitorii își invidiază morții. „Cei care au murit sunt supraviețuitorii. Cei care au supraviețuit sunt morții. Mai bine să fii mort decât să suferi, o durere dincolo de orice descriere. Ei se odihnesc. Noi suntem ca niște morți ambulanți. Plângem pentru morți și plângem pentru noi înșine”, a declarat Ola Abu Naser.
Armata israeliană a susținut la momentul atacului că a vizat un observator inamic pe acoperișul clădirii familiei Abu Naser. Ulterior, imaginile din satelit au arătat că restul cartierului a fost aproape complet șters de pe hartă de bombardamentele care au urmat. Acum, după ce rudele au îngropat sacii albi cu oseminte, excavatorul s-a mutat la casa vecină prăbușită.
