Ministerul Culturii vrea să bage munca actorilor în pontaj, la minut, iar lumea teatrului a luat foc. O recomandare venită de la Curtea de Conturi s-a transformat rapid într-o absurditate birocratică ce pare să sufoce creativitatea. Gata.
Scandalul a izbucnit odată cu un program-pilot menit să evalueze cele opt ore de muncă. Dezbaterea a ajuns la TV, în studioul Digi24, aducându-i față în față pe ministrul Culturii, Demeter Andras Istvan, și pe actrița Monica Davidescu de la Teatrul Național București. Discuția a arătat clar că există două lumi paralele. Una este a regulamentelor, a tabelelor. Cealaltă, a actului artistic, care pur și simplu refuză să încapă în ele.
„Munca actorului nu poate fi normată”
Pentru artiști, ideea de a sta opt ore la teatru doar ca să semneze o condică e de neimaginat. Monica Davidescu a spus-o direct: un rol nu se naște la birou, între 9:0ăă și 17:00. Actoria e altceva. „Din păcate, munca actorului nu poate fi normată pentru că noi nu lucrăm 8h/zi, noi lucrăm cu mult mai mult, de foarte multe ori, atunci când căutăm un personaj. Ori asta ne îngrădește real creativitatea”, a punctat actrița. Problema e simplă. Un actor se pregătește non-stop, iar asta se întâmplă departe de scenă. O idee pe care a susținut-o și actorul Mihai Călin, cu o glumă amară: „Dacă vezi pe cineva care vorbește singur, ori are probleme psihice, ori este actor”.
Davidescu a mai arătat o realitate dură. Bugetele mici ale teatrelor de stat nu permit proiecte pentru toți angajații. Așa că artiștii sunt forțați să-și păstreze „exercițiul scenic” în teatre independente, unde de multe ori vin cu bani de acasă, în filme sau la televiziune. Toate astea înseamnă muncă. Muncă pe bune, dar complet invizibilă pentru o foaie de pontaj.
Replica ironică: Ministerul s-ar putea trezi cu facturi de la sală și canto
Momentul care a arătat cel mai bine prăpastia dintre cele două viziuni a fost avertismentul ironic al Monicăi Davidescu. Dacă Ministerul ține morțiș ca fiecare oră de pregătire să fie pusă pe hârtie, atunci să se aștepte la surprize în rapoartele de activitate. Surprinzător sau nu, artiștii plătesc din propriul buzunar ca să fie în formă.
„Mi-e teamă, domnule ministru, că veți primi și notele de plată pentru abonamentele la sală, abonamentele la piscină”, a zis Davidescu. Apoi a dat exemplul personal: merge la sală de trei ori pe săptămână și plătește săptămânal o profesoară de canto ca să-și mențină vocea pentru un rol. „Asta e pregătirea mea. Ori această pregătire mie nu mi se pare cinstit să o scriu în raport de activitate zilnic, câte exerciții am făcut, ce am cântat, unde am făcut”.
Ministrul Culturii: „Am moștenit această sarcină”
De cealaltă parte, ministrul Demeter Andras Istvan, el însuși actor, afirmă că înțelege frustrarea breslei. Dar e prins la mijloc. „Am moștenit, nu-mi place să fac referire asta, am moștenit această sarcină și Curtea de Conturi a revenit cu follow-up-uri și ne cere soluția”, a explicat el. Ministrul insistă că inițiativa nu e dictată „de sus”. E, de fapt, rezultatul consultărilor cu un grup de lucru din care au făcut parte delegați ai mai multor instituții culturale, care au lucrat luni de zile la aceste reguli.
Oficialul a ținut să clarifice că nimeni nu le cere actorilor să vină 8 ore la teatru dacă nu au repetiții. Scopul pilotului este să testeze o metodă prin care să fie evidențiat timpul de pregătire individuală, cel petrecut în afara instituției. Cum? Prin rapoarte de activitate, o soluție preluată din pandemie. „Este un test, este un pilot, pentru ca ulterior testării să vedem ce se susține, dacă funcționează, în ce măsură sau nu”, a încheiat Demeter.
O birocrație inutilă?
Până și ministrul a recunoscut, printre rânduri, că problema e birocratică. Totul pleacă de la Codul Muncii, care spune că un salariat e plătit pentru 8 ore de muncă pe zi. Însă în teatru, la fel ca într-o redacție, sunt zile cu 12 ore de muncă înainte de o premieră și zile fără nicio activitate pe avizier, dedicate studiului. Aceste ore de pregătire nu sunt „relevate nicăieri”. Va găsi acest program-pilot o soluție reală sau va așterne doar un alt strat de hârtii peste un act de creație care, prin definiție, refuză să fie încorsetat?
