Donald Trump și ale sale amenințări militare ar putea da peste cap o schimbare pozitivă în Iran, ne avertizează un editorial din Independent. O intervenție americană n-ar face decât să sudeze regimul, să fărâmițeze opoziția și să repete greșelile trecutului. Oare istoria se va repeta?
Protestele se extind în Iran
Ceea ce se întâmplă în Iran e serios. Protestele au depășit granițele marilor orașe, cuprinzând toate clasele sociale și regiunile țării, scrie Independent. Se simte un suflu nou, o mișcare populară cu mai multă forță ca oricând să schimbe țara.
„Există acum un sentiment al unei mișcări populare care prinde forță, una care pare mai capabilă să schimbe țara decât au făcut-o vreodată revoltele anterioare”, notează editorialul.
SUA, un precedent periculos
Americanii au cam dat un exemplu prost, preferând acțiuni directe în Iran, în loc să lase Israelul să se ocupe, prin raidurile asupra instalațiilor nucleare de la Natanz și Esfahan din iunie, punctează Independent. Chiar dacă Trump a umflat un pic amploarea pagubelor, ele au fost cât se poate de reale.
Se pare că americanii au arătat ce pot, cu cel puțin 14 bombe „bunker-buster” și o forță aeriană pe care doar ei o pot mobiliza. Apărarea antiaeriană iraniană, odată temută, s-a dovedit aproape inutilă, iar riposta aliaților militanți ai Iranului din regiune a fost mai degrabă timidă.
Trump și noua lui abordare
Președintele Trump a început să prefere intervenții care păreau imposibile la începutul mandatului său, când era mai izolaționist, scrie Independent. Intervenția lui în Venezuela, de exemplu, a schimbat datele problemei, iar el și consilierii lui au tras concluzia că forța primează. Așa o fi?
Cam aceeași logică stă la baza atacurilor asupra țintelor ISIS din Siria. De aici și amenințările constante de la Casa Albă, cum că forțele americane sunt „pregătite și încărcate” și vor lovi ayatollahii „acolo unde doare” dacă protestatarii sunt răniți. Dar, atenție, protestatarii sunt deja răniți, poliția trage asupra civililor, taie accesul la telefoane și internet și stinge luminile stradale ca să înăbușe revoluția, ne spune Independent.
Regimul iranian joacă dur
Ayatollahul Ali Khamenei, liderul suprem al Iranului, nu va ceda puterea sau nu va face concesii semnificative fără o luptă sângeroasă, avertizează Independent. Asta e tactica teocraților de când au dat jos șahul în Revoluția Islamică din 1978-79 și au transformat o revoltă parțial liberală și democratică într-o dictatură religioasă. Nu se joacă!
După trei săptămâni de revolte, tacticile brutale ale regimului nu prea dau roade. Starlink, compania lui Elon Musk, oferă acces la internet, iar videoclipuri și mărturii ies la iveală. Simboluri și centre de putere sunt dărâmate și incendiate. Oamenii tot ies în stradă, iar poliția fuge, relatează Independent.
Unii dintre cei care ar trebui să reprime protestele – ofițeri de poliție, funcționari publici, chiar și Gărzile Revoluționare și armata – ar putea începe să se gândească la interesele lor personale și ar putea fi gata să schimbe tabăra. Impulsul crește, notează sursa citată.
„Înregistrările și mărturiile care ies din Iran sunt vii și profund emoționante. Aceștia sunt oameni curajoși, patrioți, epuizați de sărăcie și de faptul că sunt conduși de elita Republicii Islamice”, se arată în editorial. E de plâns!
Intervenția americană: un risc prea mare?
Președintele Trump ar putea simți un dram de simpatie sinceră pentru protestatari și cauza lor, precum și dorința de a vedea sfârșitul unui regim care a fost un inamic implacabil al Statelor Unite timp de aproape o jumătate de secol, scrie Independent. Ar putea crede că poate descuraja conducerea teocratică a Iranului să dezlănțuie mai multă violență cu amenințarea unor represalii nespecificate de către forțele americane.
Totuși, Washingtonul, nu Teheranul, ar trebui să dea dovadă de reținere. O astfel de intervenție ar fi inutilă și contraproductivă. Ar oferi ayatollahilor „dovada” pe care o doresc, că revoluția este doar un agent al „Marelui Satan”, scindând rezistența iraniană. Ar mai alimenta și legendele populare vechi – parțial justificate, trebuie spus – despre ingerințele anglo-americane nefaste în afacerile iraniene și furtul resurselor sale petroliere, se arată în articol.
Dacă ne uităm mai departe, și în funcție de natura oricăror lovituri, bombardarea regimului ar putea distruge complet aparatul guvernamental și industria petrolieră, încât Iranul s-ar dezintegra chiar și în timp ce s-ar elibera – așa cum s-a întâmplat în Libia, Afganistan, Irak și Siria. Se pare că la Washington nu se gândește nimeni la ce se va întâmpla „după”, când ayatollahul Khamenei ar putea fugi la Moscova ca să-și salveze pielea, potrivit Independent.
Europa ar putea face mai mult
Puterile europene „E3” – Marea Britanie, Franța și Germania – care formează acum un bloc diplomatic de facto emergent, ar putea fi mult mai energice în avertismentele lor către regim și în sprijinul lor pentru forțele binelui. Să îndemni Teheranul doar să „dea dovadă de reținere, să se abțină de la violență și să respecte drepturile fundamentale ale cetățenilor iranieni” sună la fel de iluzoriu pe cât este de slab, notează Independent. Nu prea ajută!
Poporul iranian merită să știe că, dacă vrea o schimbare de regim, Occidentul împărtășește această dorință și e gata să-l ajute să-și stabilizeze și să-și reconstruiască țara. Deocamdată, însă, sarcina de a duce la bun sfârșit această contrarevoluție revine poporului iranian însuși, conchide Independent. Să le ținem pumnii!
