British Museum va digitiza înregistrările după furtul comorilor

Deblocați gratuit Editor’s Digest

Roula Khalaf, redactor al FT, își selectează articolele preferate în acest buletin săptămânal.

British Museum s-a angajat să își digitalizeze arhivele în termen de cinci ani, ca parte a unei serii de măsuri de protejare a colecției sale în urma furtului a aproximativ 2.000 de artefacte.

George Osborne, fost cancelar conservator și președinte al muzeului, a declarat miercuri în fața parlamentarilor că acesta a fost „victima unei acțiuni din interior”, după ce obiectele au fost sustrase pe o perioadă cuprinsă între 20 și 25 de ani.

Aproximativ 350 dintre aceste obiecte „erau în curs” de a fi returnate, a spus el, adăugând că acestea vor fi ulterior expuse, deoarece „există un mare interes public” pentru ele. „Avem premisele unei bune expoziții”, a spus Osborne.

Criza legată de furturile comorilor, inclusiv pietre semiprețioase antice și bijuterii din aur, a zguduit în această vară reputația instituției vechi de 270 de ani. Ea a declanșat demisia directorului Hartwig Fischer și a atras atenția asupra deficiențelor din registrele muzeului, precum și asupra protocoalelor sale de securitate.

Muzeul a concediat un membru al personalului pe care îl suspecta de comiterea furtului și a lansat o analiză independentă, condusă de fostul administrator Nigel Boardman. Poliția metropolitană din Londra desfășoară o anchetă separată.

Sir Mark Jones, directorul interimar al British Museum, a declarat în fața comisiei pentru cultură, media și sport din Camera Comunelor că 1 milion de obiecte erau „neînregistrate”, dintr-un total de 8 milioane aflate în depozitele și în expozițiile sale. Alte 300.000 de obiecte erau înregistrate, dar nu erau digitalizate, iar alte 1,1 milioane de obiecte aveau o înregistrare digitală, dar nu și o fotografie.

„Unul dintre motivele pentru care sunt atât de dornic nu doar să finalizăm documentarea și digitizarea colecțiilor, ci și să le facem cât mai accesibile, este că … cea mai sustenabilă și cea mai bună securitate pentru colecții este ca acestea să fie cunoscute și utilizate pe scară largă”, a spus el.

„Ceea ce a fost greșit aici a fost faptul că aceste 2.000 de obiecte erau într-adevăr cunoscute doar de o singură persoană.”

Obiectele dispărute făceau parte dintr-o mare achiziție a muzeului și fuseseră considerate de către conservatorii din secolul al XIX-lea ca fiind de mică valoare, a spus Jones. Drept urmare, acestea au fost lăsate nedocumentate. „Este un adevărat eșec faptul că această decizie inițială de a nu le înregistra nu a fost niciodată rectificată”, a spus el.

Osborne a declarat că muzeul și-a îmbunătățit politica de denunțare a neregulilor pentru a se asigura că personalul are încredere atunci când vorbește și că procedurile de securitate au fost înăsprite. De exemplu, personalul nu mai poate vizita „camerele de forță” ale muzeului neînsoțit, fiind necesară acum o prezență minimă de două persoane.

Vestea furturilor a venit într-un moment critic pentru muzeu, care pregătește un „master plan” pentru a renova și moderniza infrastructura îmbătrânită a vastei sale clădiri neoclasice din Bloomsbury, în centrul Londrei. Se așteaptă ca lucrările să coste sute de milioane de lire sterline, iar muzeul va căuta finanțare dintr-un amestec de surse publice și private, inclusiv donatori individuali și fundații.

În ciuda întrebărilor serioase cu privire la procedurile și guvernanța sa, Jones a declarat că donatorii au rămas dedicați instituției. „Încă nu avem cunoștință de niciun donator care să se retragă, ca să spunem așa, din sprijinul acordat muzeului”, a spus el.