Membrii Comisiei pentru Supraveghere din Camera Reprezentanților s-au reunit la Washington pentru a analiza noi detalii despre Proiectul MKUltra. Programul secret al CIA din perioada Războiului Rece a implicat experimente brutale pe cetățeni americani care nu și-au dat niciodată acordul.
Experimente cu LSD și ștergerea memoriei
„MKUltra a reprezentat cele mai extreme experimente asupra ființelor umane desfășurate vreodată de o agenție guvernamentală a SUA”, a declarat sub jurământ istoricul Stephen Kinzer în fața aleșilor americani.
El nu s-a oprit aici.
„După orice standarde, acestea pot fi calificate drept tortură medicală.”
Proiectul a fost inițiat oficial de agenția de spionaj în anul 1953. Washingtonul se temea la acea vreme că Uniunea Sovietică și China dezvoltaseră deja tehnici eficiente de spălare a creierului. Dar ce s-a întâmplat exact în spatele ușilor închise?
149 de subproiecte și zeci de instituții implicate
Datele prezentate acum în Congres arată o rețea uriașă. Vorbim despre cel puțin 149 de subproiecte desfășurate în peste 80 de instituții. Printre acestea se numără spitale și centre de cercetare finanțate clandestin, unde au lucrat 185 de cercetători privați.
Subiecții nu erau aleși întâmplător. Agenții vizau inițial persoane din medii vulnerabile, deținuți, pacienți ai spitalelor psihiatrice sau dependenți de droguri. Numai că pe liste au ajuns rapid și militari sau simpli cetățeni.
Așa cum a relatat Adevarul într-o analiză publicată recent, una dintre cele mai dure operațiuni a fost Operation Midnight Climax. CIA a înființat case conspirative unde oamenii erau aduși de colaboratori, drogați cu substanțe halucinogene și urmăriți prin oglinzi spion de către ofițeri.
Cazul Frank Olson și arhiva distrusă de CIA
Jurnalistul de investigație Tom O’Neill a pus pe masa comisiei documente din arhiva psihiatrului Louis Jolyon West. Acesta era un colaborator apropiat al lui Sidney Gottlieb, coordonatorul programului. Actele arată planuri clare de utilizare a hipnozei și a LSD-ului (administrat deținuților timp de săptămâni întregi) pentru a induce stări de transă, tulburări mentale specifice sau amnezie.
Care era scopul final? Modificarea loialității subiecților și înlocuirea amintirilor reale cu unele complet fictive.
Iar aflarea întregului adevăr este aproape imposibilă astăzi. În 1973, directorul CIA de la acea vreme (Richard Helms) a ordonat distrugerea majorității documentelor legate de program.
Comisia a redeschis și dosarul decesului doctorului Frank Olson din 1953. Biochimistul militar participa la cercetările privind armele biologice și la MKUltra. A murit după ce a căzut de la fereastra unui hotel din New York. Deși actele oficiale indică o sinucidere, Kinzer și O’Neill susțin în fața parlamentarilor că Olson a fost eliminat ca să nu devină avertizor de integritate publică despre armele biologice din Războiul din Coreea și despre experimentele letale.
Teorii despre Donald Trump și avertismentul experților
Audierile au adus la lumină și teorii politice actuale. Reprezentantul republican Tim Burchett a întrebat martorii dacă tehnici derivate din MKUltra, bazate pe algoritmi informatici sau unde radio, ar fi putut influența atacatori precum Thomas Crooks. Acesta este tânărul care a încercat să îl asasineze pe Donald Trump în Pennsylvania.
O’Neill a refuzat să speculeze și a cerut dovezi, deși a recunoscut evoluția uriașă a tehnologiei. Până la urmă, congresmanul Burchett nu a prezentat nicio probă clară despre implicarea unui „stat paralel” în manipularea atacatorului.
Și totuși, amenințarea rămâne reală la nivel global. Când tehnologia avansează necontrolat peste ocean, efectele se propagă rapid, iar românii care folosesc zilnic internetul sunt la fel de expuși în fața algoritmilor de manipulare. „Au existat progrese enorme în tehnologia cibernetică, neuroștiințe și inteligență artificială”, a subliniat Stephen Kinzer.
Istoricul a încheiat mărturia cu un avertisment legat de capacitățile actuale ale serviciilor secrete. „Agențiile clandestine ar putea avea astăzi acces la instrumente de control al minții pe care Sidney Gottlieb nici nu și le-ar fi putut imagina. Dacă un astfel de control total rămâne imposibil, este încă o chestiune certă.”
