Copilul minor nu pierde moștenirea prin testament. Are drept la cel puțin jumătate din cota legală

Partea protejată este jumătate din cât i-ar fi revenit copilului dacă părintele nu lăsa testament. Ea nu înseamnă jumătate din toată averea: calculul depinde de ceilalți moștenitori și se face numai asupra bunurilor care au aparținut părintelui decedat.

Cât din moștenire îi rămâne copilului

Codul civil numește această parte rezervă succesorală. De exemplu, dacă părintele decedat lasă un soț și doi copii, soțului i-ar reveni prin lege un sfert din moștenire, iar fiecărui copil câte trei optimi. Partea pe care testamentul nu o poate lua fiecărui copil este jumătate din cele trei optimi, adică trei șaisprezecimi din moștenire.

Dacă un bun a fost deținut împreună de soți, se stabilește mai întâi partea fiecăruia. În moștenire intră numai partea celui decedat; cotele copiilor nu se calculează asupra întregului bun comun.

Un testament care încalcă partea protejată a copilului poate fi redus la cererea acestuia, făcută prin persoana care îl reprezintă potrivit legii. Copiii din căsătorii diferite, cei născuți în afara căsătoriei și cei adoptați au aceleași drepturi față de părintele a cărui legătură cu ei este stabilită legal. Copilul vitreg nu moștenește automat de la părintele vitreg dacă nu a fost adoptat, dar poate primi bunuri prin testament în limitele legii.

Cine poate accepta moștenirea pentru un minor

Dreptul de a accepta sau de a renunța la moștenire se exercită, de regulă, în termen de un an de la deces. Acceptarea poate fi scrisă sau poate rezulta din fapte pe care persoana nu le-ar putea face decât ca moștenitor. Dacă moștenirea nu este acceptată în termen, persoana citată legal poate fi considerată că a renunțat la ea, în condițiile Codului civil. Potrivit Codului civil, lipsa acceptării sau a renunțării exprese poate produce prezumția de renunțare după citarea succesibilului.

Copilul sub 14 ani este reprezentat de părintele care are acest drept sau de tutore. Pentru acceptarea scrisă a moștenirii în numele său este nevoie de aprobarea instanței care se ocupă de ocrotirea minorilor. Înalta Curte a stabilit această regulă prin Decizia nr. 58 din 21 octombrie 2024. Potrivit Înaltei Curți de Casație și Justiție, autorizarea instanței este necesară pentru acceptarea expresă a moștenirii în numele copilului sub 14 ani.

Între 14 și 18 ani, copilul poate accepta singur moștenirea, fără acordul părintelui și fără aprobarea instanței, potrivit aceleiași decizii. Regula privește acceptarea, nu și vânzarea ulterioară a bunurilor primite.

Când copilul are nevoie de alt reprezentant

Faptul că părintele rămas în viață și copilul moștenesc împreună nu înseamnă automat că părintele nu îl poate reprezenta. Dacă însă interesele lor se opun, copilul poate avea nevoie de o persoană desemnată special să îi apere drepturile, numită curator special.

În procedura de moștenire, notarul poate numi provizoriu un curator special, la cererea unei persoane interesate sau din proprie inițiativă, pentru motive temeinice. Instanța care se ocupă de ocrotirea minorilor îl confirmă apoi sau îl înlocuiește.

Ce aprobări trebuie cerute pentru bunurile copilului

Un părinte sau un tutore nu poate hotărî singur vânzarea părții dintr-o locuință moștenite de minor. Împărțirea bunurilor, ipotecarea lor și renunțarea la drepturi ale copilului sunt, de asemenea, acte pentru care legea cere aprobări. Instanța examinează fiecare act separat și îl aprobă numai dacă răspunde unei nevoi a copilului sau îi aduce un folos sigur. În cazul tutorelui, Codul civil cere și avizul consiliului de familie. Potrivit Codului civil, autorizarea instanței de tutelă este necesară, de regulă, pentru actele care depășesc administrarea: vânzarea sau altă înstrăinare a bunurilor ori cotelor succesorale ale minorului, împărțeala, ipotecarea, grevarea cu alte sarcini reale, renunțarea la drepturi patrimoniale și alte acte de dispoziție. Codul civil prevede că autorizarea se acordă pentru fiecare act în parte, numai dacă acesta răspunde unei nevoi sau aduce un folos neîndoielnic minorului.

Procedura moștenirii se deschide la cererea unei persoane interesate, potrivit Legii nr. 36/1995. Notarul verifică dacă poate soluționa cazul; acolo unde sunt mai mulți notari competenți, procedura revine celui sesizat primul.

• Persoana care se ocupă de moștenirea copilului poate cere deschiderea procedurii la notar și poate prezenta testamentul, dacă există.
• Dacă minorul are sub 14 ani și moștenirea urmează să fie acceptată în scris, reprezentantul său trebuie să obțină aprobarea instanței.
• Dacă interesele copilului se opun celor ale reprezentantului, situația trebuie adusă la cunoștința notarului pentru numirea unui curator special.