Franța crește producția nucleară cu 12,5%. Europa își regândește strategia energetică

Dependența de importuri e problema de bază. Datele Euronews arată clar: majoritatea țărilor europene își cumpără electricitatea, ceea ce expune pe toată lumea – consumatori și companii – la prețuri de trei sau patru ori mai mari decât în SUA sau China. Includerea energiei nucleare în taxonomia UE ca activitate de tranziție a deschis o ușă, dar a adus și acuzații furioase de „greenwashing”, mai ales din cauza problemei nerezolvate a deșeurilor radioactive.

Vântul se schimbă? Italia și Belgia forțează revenirea

Surprinzător sau nu, chiar țări care au respins categoric atomul fac acum pași înapoi. Italia, de exemplu, a introdus un proiect de lege pentru a pregăti revenirea energiei nucleare. Asta în ciuda a două referendumuri naționale care au respins categoric această opțiune în 1987 și 2011. Ironia sorții…

Italia și Belgia sunt în fruntea plutonului, alături de alte 9 state UE. Împreună, au semnat în 2024 o declarație comună care cere „deblocarea totală” a potențialului nuclear. La Bruxelles, situația e complicată. Guvernul vrea să amâne închiderea reactoarelor, dar se lovește de refuzul producătorului Engie. Acesta preferă să investească în eolian, solar și gaz. Chiar și Olanda, cu o scădere de 10% în producția nucleară, plănuiește două noi centrale și vrea să extindă viața reactorului Borssele.

Frontul anti-nuclear nu cedează: Spania și Germania se opun

Imaginea de ansamblu nu e deloc unitară. Europa e divizată. Da, a existat o creștere la nivelul UE de 4,8% între 2023 și 2024, dar asta se datorează aproape exclusiv Franței (+12,5%). Privind pe termen lung, tendința de după anul 2000 a fost una singură: o scădere lentă, dar sigură.

Germania și-a închis complet centralele. Gata. S-a terminat. Acum, Berlinul conduce tabăra țărilor care mizează totul pe surse regenerabile, sprijinit de Austria și Portugalia. În Spania, planul de eliminare treptată merge înainte, dar decizia e puternic contestată. Așa de contestată, încât organizații civice pro-nucleare au dus cazul la Comisia pentru Petiții a Parlamentului European, avertizând că închiderile planificate vor „pune o presiune și mai mare pe rețelele de aprovizionare”.

Realitatea din teren: „O recunoaștere lentă a compromisurilor”

Entuziasmul unei reveniri rapide este temperat de experți. Zion Lights, specialistă în domeniu, e de părere că o potențială creștere în următorul deceniu „va veni din extinderea duratei de viață a centralelor, reporniri și întoarceri de 180 de grade în politici, mai degrabă decât dintr-un val de construcții noi”.

Problema de bază este alta.

„Pe termen mai lung, dacă energia nucleară se va extinde semnificativ va depinde mai puțin de opinia publică și mai mult de capacitatea Europei de a reînvăța cum să construiască și să finanțeze proiecte mari de infrastructură,” a declarat ea pentru Euronews. Ce vedem acum nu e o revelație subită. E o „recunoaștere lentă a compromisurilor”. Practic, țările își amintesc de o tehnologie care „deja există, deja funcționează și deja livrează cantități mari de energie cu emisii scăzute de carbon”.

Soluția viitorului? România și Polonia mizează pe reactoarele modulare

Pentru a evita costurile gigantice și termenele interminabile ale centralelor clasice, o nouă idee prinde contur: reactoarele modulare mici (SMR). România, Polonia, Suedia și Estonia explorează serios această alternativă, iar Comisia Europeană i-a subliniat deja avantajele.

Acestea sunt mai mici, cam o treime sau o cincime din puterea unui reactor convențional. Pot fi fabricate în serie. Apoi, instalate la fața locului, chiar și în zone izolate. Problema deșeurilor, însă, rămâne neschimbată, cu cerințe de gestionare similare. Indiferent de soluție, securitatea energetică rămâne o rană deschisă pentru Europa. Pentru că, deși regenerabilele au avansat spectaculos, vântul, soarele și hidrocentralele încă nu acoperă nici măcar jumătate din consumul de electricitate al UE.