Washingtonul și Copenhaga poartă discuții confidențiale intense pentru înființarea a trei noi baze militare americane în sudul Groenlandei. Miza este uriașă pentru controlul regiunii arctice, mai ales pentru că americanii cer ca aceste noi facilități să fie desemnate oficial drept „teritoriu suveran al SUA”.
Amenințările lui Trump și soluția diplomatică
Discuțiile, la care participă constant și reprezentanți din Nuuk, vin ca o soluție diplomatică directă după luni de tensiuni. Donald Trump a pus o presiune masivă la începutul anului asupra aliaților europeni. Președintele Trump a declarat în ianuarie că SUA ar trebui să „dețină” Groenlanda pentru a împiedica Rusia sau China să o preia, precizând că acest lucru s-ar putea întâmpla „pe calea ușoară” sau „pe calea grea”.
Dar diplomații au preluat rapid controlul situației.
Așa cum semnalează Hotnews într-o analiză publicată recent, Casa Albă confirmă că administrația este angajată în discuții la nivel înalt cu Groenlanda și Danemarca. Oficialii americani refuză momentan să comenteze detaliile tehnice ale negocierilor, însă există un optimism vizibil privind direcția dialogului. La rândul său, Ministerul danez al Afacerilor Externe confirmă că au loc discuții cu SUA, exprimându-și disponibilitatea pentru înființarea unor baze suplimentare pe insulă. Un purtător de cuvânt a explicat clar poziția oficială a guvernului danez. „Există un dialog diplomatic în curs cu Statele Unite”.
Unde vor fi amplasate bazele și miza pentru Europa
Obiectivul central vizează sudul insulei. De ce tocmai acolo? Miza tactică este supravegherea activităților maritime rusești și chineze în zona strategică GIUK Gap (coridorul maritim situat între Groenlanda, Islanda și Regatul Unit).
Iar această mutare geopolitică ne privește direct și pe noi, românii. Când aliații din NATO securizează rutele maritime din nord împotriva submarinelor rusești, presiunea militară a Moscovei scade indirect și pe flancul estic, inclusiv la Marea Neagră, unde România resimte zilnic tensiunea războiului de la graniță.
Numărul final al bazelor s-ar putea modifica pe parcursul negocierilor. Una dintre noile facilități ar urma să fie amplasată în Narsarsuaq, exact pe locul unei foste baze militare americane care găzduia un mic aeroport. Analiștii militari spun că orice alte baze noi ar fi amplasate pe terenuri care dispun deja de infrastructură, precum aerodromuri sau porturi, tocmai pentru a fi modernizate la un cost mult mai mic decât construirea unor baze de la zero.
Generalul în rezervă Glen VanHerck, fost șef al NORAD, a explicat miza reală a prezenței americane. „Oriunde SUA și aliații noștri lasă un vid, acel vid este adesea umplut de China și Rusia”.
Diplomație departe de ochii lumii și absența lui Jeff Landry
În ciuda amenințărilor inițiale, echipele celor trei țări s-au întâlnit de cel puțin cinci ori de la jumătatea lunii ianuarie. Discuțiile au fost limitate la un grup restrâns de lucru care a înregistrat progrese departe de ochii lumii. Efortul este condus de Michael Needham, un înalt funcționar al Departamentului de Stat al SUA. El a primit sarcina de a elabora un acord care să respecte limitele impuse de Danemarca (în ceea ce privește protecția frontierelor sale). La masa negocierilor mai participă Jesper Møller Sørensen, ambasadorul Danemarcei în SUA, și Jacob Isbosethsen, cel mai înalt diplomat groenlandez la Washington.
Numai că trimisul special al lui Trump în Groenlanda, guvernatorul republican al statului Louisiana, Jeff Landry, lipsește complet din schemă. El nu a participat la negocieri și este practic absent din întregul proces diplomatic. Un aliat apropiat al lui Landry a rupt tăcerea sub protecția anonimatului. „Se presupunea că el va fi mai degrabă un susținător entuziast al ideii că am putea pur și simplu să ne arătăm forța și să preluăm Groenlanda ca pe un activ de securitate”. Aceeași sursă a confirmat un detaliu clar: Landry „nu a participat niciodată la vreuna dintre discuțiile propriu-zise”.
Să fim serioși, diplomația funcționează mult mai eficient fără amenințări directe la adresa partenerilor strategici. Un fost înalt oficial al apărării din SUA a rezumat perfect situația. „De ce să ameninți un aliat cu o operațiune militară sau o invazie când ceea ce îți dorești poate fi negociat destul de ușor?”.
Pactul de securitate și prezența militară actuală
V-ați gândit vreodată cum arăta prezența americană în regiune în trecut? În perioada de vârf a Războiului Rece, americanii aveau aproximativ 17 facilități militare pe insulă. Acum au rămas cu una singură. Baza spațială Pituffik este situată în nord-vestul Groenlandei. Aceasta monitorizează rachetele pentru NORAD, dar pur și simplu nu este configurată pentru a efectua supraveghere maritimă. Recent, colonelul Susan Meyers și JD Vance au vizitat o bază militară americană din Groenlanda în timpul unui turneu oficial.
Negociatorii încearcă acum un compromis tehnic în cadrul pactului de securitate din 1951. Documentul acordă Statelor Unite o mare libertate de acțiune pentru extinderea operațiunilor militare, dar impune o condiție strictă: aprobarea guvernului danez. Până în acest moment, Danemarca nu a respins niciodată o cerere a SUA de extindere a prezenței sale militare în această zonă strategică.
