Gheaţa care s-a format în aproximativ 2.000 de ani pe cel mai înalt punct de pe planetă s-a topit în numai 25 de ani
Un nou studiu precizează că cel mai înalt gheţar situat pe cel mai înalt munte din lume pierde în fiecarean gheaţa formată în zeci de ani din cauza schimbărilor climatice provocate de om.
Astfel, descoperirile servesc drept avertisment că topirea rapidă a gheţarilor în unele dintre cele mai înalte puncte ale planetei ar putea genera schimbări climatice mai accentuate, inclusiv avalanşe mai frecvente şi secarea surselor de apă.
Aproape 1,6 miliarde de oameni care locuiesc în lanţuri muntoase depind de aceste surse de apă pentru aprovizionarea cu apă potabilă, însă şi pentru irigare şi hidroenergie.
Gheaţa care s-a format în circa 2.000 de ani pe gheţarul South Col s-a topit în numai 25 de ani, ceea ce înseamnă că s-a subţiat de aproape 80 de ori mai repede decât a durat să se formeze.
În timp ce fenomenul de topire a gheţarilor este studiat la scară largă, conform studiului publicat în Nature Portfolio Journal Climate and Atmosphere Science, cercetătorii nu au acordat atât de multă atenţie gheţarilor din cele mai înalte puncte ale planetei.
Astfel, o echipă formată din oameni de ştiinţă şi alpinişti, inclusiv şase cercetători de la Universitatea din Maine, a vizitat gheţarul în anul 2019 şi a colectat mostre dintr-o calotă de gheaţă lungă de 10 metri.
Aceştia au instalat, în plus, cele mai înalte două staţii meteorologice automate din lume pentru a colecta informaţii şi a răspunde la întrebarea:
”Sunt cei mai inaccesibili gheţari ai Pământului afectaţi de schimbările climatice provocate de om?”
„Răspunsul este un da ferm şi, mai ales, de la sfârşitul anilor 1990 încoace”, a precizat Paul Mayewski, liderul expediţiei şi directorul Institutului pentru Schimbările Climatice al Universităţii din Maine.
Cercetătorii au spus că descoperirile nu numai că au confirmat că schimbările climatice provocate de om au atins cel mai înalt vârf de pe glob, ci şi că au perturbat echilibrul esenţial pe care suprafeţele acoperite de zăpadă îl oferă ecosistemului.
„Este o schimbare completă faţă de ceea ce a fost experimentat în acea zonă, probabil de-a lungul întregii perioade în care oamenii au locuit în munţi. Şi s-a întâmplat foarte repede”, a afirmat Mayewski, pentru CNN.
Cercetările au indicat că, odată ce gheaţa a fost expusă, gheţarul acesta a pierdut circa 55 de metri de gheaţă într-un sfert de secol. Cercetătorii spun că gheţarul s-a transformat dintr-un strat de zăpadă într-un strat predominant de gheaţă şi că schimbarea ar fi putut începe încă din anii 1950. Totuşi, gheaţa s-a topit cu precădere începând cu sfârşitul anilor 1990.
Aşadar, această schimbare înseamnă că gheţarul nu mai poate reflecta radiaţia primită de la soare, iar gheaţa se topeşte, astfel, mai repede.
Expediţiile pe Muntele Everest devin, totodată, tot mai dificile, pentru că stratul de zăpadă şi gheaţă se vor subţia şi mai mult în următoarele decenii.
„Urșii polari au fost simbolul emblematic al încălzirii globale în Oceanul Arctic şi al topirii calotei glaciare”, a mai adăugat Mayewski. „Sperăm că ceea ce s-a întâmplat pe Vârful Everest va fi un apel de conştientizare şi o demonstraţie simbolică”.
De asemenea, staţia instalată este prima din zona cunoscută sub numele de „zona morţii” din cauza condiţiilor periculoase pentru ascensiuni, şi anume zona la peste 8.000 de metri altitudine, unde nu există suficient oxigen pentru supravieţuire pe perioade mari de timp.