Vestea bună vine de la Londra: inflația a coborât la 3%, cel mai redus nivel din ultimul an, iar britanicii încep să respire ușurați. Vestea proastă e că la București, cifrele oficiale arată de trei ori mai rău, cu o inflație care se încăpățânează să rămână puțin sub 9%. Diferența uriașă pune pe masă o întrebare simplă pentru fiecare român: de ce ei pot și noi nu? Ce fac britanicii corect, de ce România bate pasul pe loc și, mai ales, când vom simți la raft o scădere reală a prețurilor? Analizăm cifrele, deciziile băncilor centrale și ce urmează pentru buzunarele noastre.
Rețeta britanică: dobânzi tăiate și facturi la energie mai mici
Scăderea inflației în Regatul Unit nu este o întâmplare. Este rezultatul unui mix de politici monetare agresive și măsuri guvernamentale țintite. În timp ce Banca Națională a României stă pe jar și menține dobânda de politică monetară la un nivel ridicat, Banca Angliei (BoE) a început deja să relaxeze șurubul. Din august 2024 și până acum, a tăiat dobânda de referință de șase ori, aducând-o la 3,75%. Chiar și așa, decizia de a o menține la acest nivel în februarie a fost una la limită, cu un vot de 5 la 4 în comitetul de politică monetară, patru membri dorind o nouă reducere.
Un factor esențial în ecuația britanică îl reprezintă prețurile la energie. Potrivit raportului monetar al Băncii Angliei din februarie 2026, măsurile anunțate în bugetul pe 2025, cuplate cu o scădere a prețurilor la gaze pe piețele internaționale, vor duce la o ieftinire a facturilor pentru populație. Concret, se estimează că plafonul de preț Ofgem va scădea în aprilie de la 1.758 la 1.616 lire sterline. Această reducere la utilități va contribui cu aproximativ o treime la scăderea totală a inflației în prima jumătate a anului 2026.
Pe lângă energie, economia britanică dă semne de răcire controlată. Creșterea salariilor în sectorul privat a încetinit la 3,6% în cele trei luni până în noiembrie 2025, o temperare care reduce presiunea pe costurile companiilor. De asemenea, inflația la servicii și cea la alimente, deși încă peste mediile istorice, sunt pe un trend descendent. Experții BoE sunt optimiști și prognozează că inflația va atinge ținta de 2% încă din primăvara acestui an, în jurul lunii aprilie.
România, blocată la o inflație de aproape 9%
Tabloul economic din România este complet diferit. În timp ce la Londra se discută despre când și cu cât să mai scadă dobânda, la București, Consiliul de Administrație al BNR a decis ieri, 17 februarie, să mențină rata dobânzii de politică monetară la nivelul de 6,50% pe an. Decizia, anticipată de analiști, a fost justificată prin persistența unei inflații ridicate și prin semnele de încetinire a economiei.
Practic, BNR transmite că lupta cu prețurile este departe de a fi încheiată. Dobânda cheie la 6,50% înseamnă credite scumpe pentru populație și companii, o frână deliberată pusă pe consum și investiții pentru a domoli creșterea prețurilor. Problema este că, spre deosebire de Marea Britanie, România se confruntă cu vulnerabilități structurale. Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a explicat recent că datoria publică a țării a depășit 60% din PIB pentru că „statul a cheltuit mai mult decât a încasat”, o realitate care limitează spațiul de manevră al guvernului pentru a interveni cu măsuri de sprijin similare celor din UK.
Incertitudinea este cuvântul de ordine și în privința prețurilor la energie. Guvernul pregătește o nouă schemă pentru prețul gazelor care va intra în vigoare după 1 aprilie 2026, însă detaliile despre cum vor fi calculate facturile pentru populație nu sunt încă finalizate. Orice modificare a schemei de plafonare ar putea adăuga o nouă presiune pe inflație.
Când se vor ieftini cu adevărat produsele la raft?
Aceasta este întrebarea de un milion de puncte. Răspunsul scurt: nu foarte curând. O scădere a inflației nu înseamnă automat o ieftinire a produselor. În primă fază, înseamnă doar că prețurile cresc într-un ritm mai lent. Ieftiniri reale, adică prețuri mai mici la raft decât luna precedentă, apar doar în cazul unei dezinflații puternice sau chiar a unei deflații, un scenariu de care economiștii se tem.
Pentru ca românii să simtă o relaxare, inflația ar trebui să scadă constant și să se apropie de ținta BNR de 2,5%. Doar atunci Banca Națională ar putea lua în considerare o primă reducere a dobânzii de referință. O dobândă mai mică ar ieftini creditarea, ar stimula investițiile și, teoretic, ar permite companiilor să nu mai transfere toate costurile în prețul final.
Analiștii economici sunt de părere că BNR nu va umbla la dobânda cheie mai devreme de a doua jumătate a anului 2026, și doar dacă datele privind inflația vor arăta o tendință clară de scădere spre 5-6%.
Marea Britanie este cu cel puțin 6-9 luni înaintea României în acest ciclu economic. Ei au aplicat tratamentul dur al dobânzilor ridicate mai devreme, iar acum culeg roadele și pot începe relaxarea. România încă administrează medicamentul amar și este departe de a declara victoria împotriva inflației, conform datelor oficiale publicate de Institutul Național de Statistică.
Pentru consumatorul român, așteptarea continuă. Spre deosebire de britanici, care încep să vadă luminița de la capătul tunelului inflaționist, la București orizontul rămâne încărcat. Deciziile BNR din următoarele luni, disciplina bugetară a guvernului și, mai ales, noua schemă de prețuri la gaze vor fi decisive pentru a afla dacă în 2027 vom putea vorbi, în sfârșit, de ieftiniri.
