Președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, Lia Savonea, a chemat vineri toți judecătorii instanței supreme pentru a lua o decizie majoră. Magistrații dezbat dacă vor sesiza Curtea Constituțională a României în legătură cu noul proiect de modificare a Codului de procedură penală, document votat recent în Parlament.
Ce discută magistrații instanței supreme
Instituția a transmis un comunicat clar despre miza acestei întâlniri de la ora 11:00.
„Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Lia Savonea, în conformitate cu dispoziţiile art.10 pct.2 lit.a) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a ÎCCJ, a convocat la data de 22 mai 2026, orele 11:00, judecătorii instanţei supreme pentru constituirea în Secţii Unite în vederea exercitării atribuţiei prevăzute de dispoziţiile art.27 lit.b) din Legea 304/2022 privind organizarea judiciară, cu modificările ulterioare. Şedinţa are ca obiect sesizarea Curţii Constituţionale în vederea exercitării controlului de constituţionalitate, înainte de promulgare, asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală (PL-x nr.228/2026)”, a anunțat ÎCCJ.
Legea a trecut deja de ambele camere legislative. Senatul a dat undă verde pe 16 martie, iar Camera Deputaților a adoptat textul pe 13 mai. E drept că inițiativa a strâns semnăturile a 43 de deputați și senatori de la toate partidele politice.
Noi reguli pentru eliberarea agresorilor
Așa cum a relatat Hotnews vineri dimineață, una dintre cele mai importante schimbări vizează direct siguranța persoanelor vătămate.
V-ați gândit vreodată cum se simte o victimă când află din presă că agresorul ei este din nou liber pe străzi?
Parlamentarii vor să oprească această practică, introducând un articol distinct după articolul 81, care obligă autoritățile să anunțe victimele.
„(1) Procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată pe rolul căreia se află cauza, respectiv judecătorul delegat cu executarea de la instanţa de executare, informează victima infracţiunii şi membrii de familie ai acesteia, care ar putea fi în pericol, despre împrejurarea că persoana aflată în arest preventiv, în arest la domiciliu sau în executarea unei pedepse ori măsuri educative privative de libertate, respectiv care este internată medical, va fi eliberată.
Dacă data eliberării este cunoscută, informarea victimei infracţiunii şi a membrilor de familie ai acesteia se realizează cu cel puţin 5 zile înainte de momentul eliberării inculpatului, condamnatului sau făptuitorului internat medical, iar în celelalte cazuri informarea se realizează de îndată. (2) În cazul evadării din locul în care inculpatul sau condamnatul execută măsura preventivă privativă de libertate, pedeapsa închisorii ori a detenţiunii pe viaţă, administraţia locului de deţinere sau organul de poliţie care supraveghează respectarea executării măsurii arestului la domiciliu înştiinţează, de îndată, organul judiciar prevăzut la alin.(1), precum şi organul de poliţie în a cărui circumscripţie locuieşte victima, care, de urgenţă, informează victima infracţiunii şi membrii de familie ai acesteia care ar putea fi în pericol”, stipulează noua lege.
Regula se aplică strict.
Mai mult, victimele primesc și dreptul de a consulta dosarul, de a primi o copie a rechizitoriului și traduceri ale soluțiilor dacă nu înțeleg limba română.
Procese mai scurte în camera preliminară
Și totuși, modificările nu se opresc la notificări. Proiectul forțează o procedură mult mai rapidă în faza de cameră preliminară, etapă care astăzi trenează luni în șir prin instanțe.
„(1) Durata procedurii în camera preliminară este de cel mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanţă.
(2) Pentru respectarea dispoziţiilor alin. (1) judecătorul de cameră preliminară are îndatorirea să ia din timp toate măsurile necesare pentru asigurarea apărării obligatorii, dacă este cazul, şi pentru ca la termenul fixat procedura de citare să fie legal îndeplinită, iar soluţionarea cererilor şi excepţiilor să nu sufere amânare.
(3) În cazul în care, deşi procedura de citare este legal îndeplinită, soluţionarea cererilor şi excepţiilor nu se poate realiza la termenul stabilit potrivit dispoziţiilor art. 344 alin.
(4), judecătorul de cameră preliminară acordă termen în continuare, fără citarea părţilor şi a persoanei vătămate. Cu excepţia termenului prevăzut la art. 345 alin. (3), termenele sunt stabilite în zile succesive. Pentru motive întemeiate, termenele în continuare în camera preliminară pot fi stabilite în zile nesuccesive, între care nu poate fi un interval mai mare de 7 zile. (4) Citaţiile pentru termenul stabilit potrivit dispoziţiilor art. 344 alin. (4) conţin menţiunea referitoare la acordarea termenelor în continuare şi atenţionarea că pentru termenele stabilite ulterior nu se vor emite alte citaţii, părţile şi subiecţii procesuali având obligaţia de a urmări parcursul dosarului.
(5) Termenele de judecată în camera preliminară pot fi stabilite după un interval mai mare de 7 zile numai dacă probele încuviinţate sau măsurile dispuse, prin natura lor, împiedică stabilirea unui termen mai scurt”, arată textul votat.
Drama victimelor din dosarele de trafic
Iar cifrele din expunerea de motive arată un dezastru judiciar. Inițiatorii legii (un grup transpartinic) explică de ce celeritatea este o chestiune de supraviețuire pentru victimele traficului de persoane sau minori.
„De exemplu, pentru infracţiunile de trafic de minori sau trafic de persoane, în mod consecvent soluţionarea cauzelor durează foarte mult timp, existând în fiecare an mai multe tribunale care soluţionează cauzele având acest obiect, în medie, numai în primă instanţă, la circa trei ani de zile sau mai mult de la înregistrarea cauzei (peste 1.000 de zile şi chiar peste 1.300 de zile). La perioadele de timp aferente judecăţii în fond s-au adăugat, de mai mulţi ani, duratele excesive ale procedurii de cameră preliminară, care, şi aceasta, cumulând cele două grade de jurisdicţie (fond şi contestaţie), înseamnă, de multe ori, un an de zile sau mai mult până la începerea judecăţii.
Acestea se adaugă, la rândul lor, la durata consistentă a urmăririi penale în cauzele de trafic de persoane, care se desfăşoară, si pe parcursul mai multor ani. Practic, după ce victimele traficului de persoane au stat ani de zile în exploatare, ajung să aştepte mulţi ani finalizarea anchetei penale derulate de procuror şi finalizarea judecăţii, ceea ce descurajează participarea acestora la proces şi nu contribuie în niciun fel la atenuarea suferinţelor provocate”, arată documentul depus în Parlament.
Până la urmă, sistemul actual le revictimizează.
„Durata mare a proceselor în cauzele de trafic de persoane are consecinţe şi asupra eficienţei luptei împotriva criminalităţii organizate. În multe situaţii, probele devin mai dificil de administrat odată cu trecerea timpului, martorii dispar, memoria faptelor se estompează, iar inculpaţii pot profita de întârzieri pentru a influenţa victimele sau pentru a se sustrage răspunderii.
Experienţa instanţelor şi a structurilor de urmărire penală demonstrează că victimele traficului sunt, de cele mai multe ori, persoane aflate într-o stare de vulnerabilitate extremă, copii, tineri fără sprijin familial, femei abuzate sau persoane aflate în situaţii economice precare. Pentru aceste victime, rechemarea repetată la audieri, confruntarea cu inculpaţii şi reluarea constantă a faptelor traumatice pe parcursul unui proces îndelungat echivalează cu o formă de revictimizare instituţională”, explică parlamentarii.
Numai că decizia finală aparține acum judecătorilor ÎCCJ. Dacă instanța supremă votează vineri pentru sesizarea Curții Constituționale, promulgarea legii de către președintele României se suspendă automat până la pronunțarea magistraților CCR asupra excepțiilor ridicate.
