Guvernul de la Oslo a anunțat că preia coordonarea planificării pentru zăcământul de pământuri rare Fen, cel mai mare de pe continent. Decizia vine după ce estimările recente au urcat resursele la 15,9 milioane de tone metrice de oxizi de pământuri rare, cu 81% mai mult față de evaluarea din 2024.
O miză uriașă pentru Europa
Europa nu are în prezent nicio mină de pământuri rare activă. Dezvoltarea proiectului din sudul Norvegiei ar putea, așadar, să schimbe regulile jocului și să sprijine eforturile regiunii de a reduce dependența masivă de China, producătorul care domină autoritar piața mondială. Dar v-ați gândit vreodată cât de dependentă este industria europeană de aceste importuri?
Până la urmă, e vorba de securitate economică și strategică. Proiectul Fen devine astfel un pilon central în planurile europene de autonomie.
Ce spune premierul norvegian
Iar premierul Jonas Gahr Støre a subliniat importanța proiectului, care se află în regiunea Telemark. „Câmpul Fen ar putea avea o importanță majoră pentru Telemark, Norvegia și pentru securitatea aprovizionării și competitivitatea Europei”, a declarat prim-ministrul într-un comunicat.
Acesta a adăugat că miza depășește granițele naționale. „Pentru a asigura accesul viitor la minerale critice, este important să creștem producția atât în Norvegia, cât și în alte țări cu care cooperăm în domeniul securității”, a punctat Støre.
Minerale esențiale pentru tehnologia viitorului
Dincolo de cifrele impresionante, compoziția zăcământului este cea care atrage atenția. Aproximativ 19% dintre oxizii de pământuri rare de la Fen sunt neodim și praseodim.
Sunt materiale esențiale, folosite în magneți permanenți pentru vehicule electrice, turbine eoliene, electronice și, nu în ultimul rând, în aplicații din domeniul apărării. Practic, vorbim de componente critice pentru tranziția verde (și nu numai).
De ce a intervenit guvernul
Intervenția guvernului norvegian nu este întâmplătoare. A fost făcută la solicitarea autorității locale, invocându-se riscul unor dispute privind utilizarea terenurilor și nevoia de a echilibra interese naționale concurente.
Numai că lucrurile nu sunt simple. La fel ca în alte părți ale Europei, proiectele de infrastructură din Norvegia, inclusiv parcurile eoliene terestre, s-au confruntat nu de puține ori cu opoziția grupurilor de mediu și a intereselor agricole, ceea ce a dus la întârzieri semnificative. Hai să vedem, așadar, cum vor gestiona situația.
Compania care dezvoltă proiectul, Rare Earths Norway, a declarat că se așteaptă ca producția să demareze spre sfârșitul anului 2031. Producția de praseodim ar urma să atingă 800 de tone până în 2032, echivalentul a aproximativ 5% din cererea actuală a Uniunii Europene.
