O expediție a identificat urmele unei posibile legături de uscat între Sicilia și Malta

Măsurătorile au fost făcute de la bordul navei oceanografice CNR Gaia Blu, între sfârșitul anului 2025 și începutul lui 2026, potrivit Știri pe surse. Tehnologiile de cartografiere de înaltă rezoluție au permis distingerea unor detalii ale fundului mării care conturează un relief mai complex decât cel cunoscut anterior.

Expediția s-a desfășurat în cadrul proiectului „Bridges”, la care lucrează împreună Institutul de Științe Marine al Consiliului Național de Cercetare din Italia (CNR-Ismar) și Institutul Național de Oceanografie și Geofizică Experimentală (OGS).

Cercetătorul Emanuele Lodolo, care a coordonat proiectul împreună cu Maria Filomena Loreto, a explicat că zona este încă foarte puțin cunoscută din perspectiva cartografierii subacvatice detaliate.

Nivelul mai scăzut al mării lăsa uscatul la suprafață

Astăzi, cele două insule sunt separate de peste 90 de kilometri, parcurși pe mare sau pe calea aerului. În urmă cu aproximativ 22.000 de ani, Marea Mediterană se afla cu circa 120 de metri sub nivelul actual: cantități uriașe de apă erau reținute în calotele glaciare.

Scăderea nivelului apei lăsa la suprafață terenuri care acum sunt scufundate. Cercetătorii consideră că legătura dintre insule făcea parte din acel peisaj.

Cartografierea a evidențiat mai multe tipuri de formațiuni:

• Creste alungite și discontinue, întinse pe zeci de kilometri.
• Depresiuni și bazine protejate, într-un relief asemănător unui arhipelag scufundat.
• O formațiune care ar putea fi un fost recif de corali.

Primii locuitori cunoscuți ai Maltei au ajuns pe mare

Echipa consideră plauzibil ca animalele să fi traversat zona de uscat. Grupurile de vânători-culegători din Sicilia ar fi putut, la rândul lor, să folosească resursele coastelor și ale zonelor umede formate acolo.

Interpretarea general acceptată plasează însă sosirea oamenilor în Malta după dispariția legăturii terestre. Cercetările arheologice recente au modificat datarea primelor comunități de pe insulă, fără să confirme folosirea acestui traseu pe uscat.

Multă vreme, se considera că primii oameni stabiliți în Malta au fost fermieri neolitici, ajunși acolo în urmă cu aproximativ 7.500 de ani. Un studiu recent indică însă prezența pe insulă a unor comunități de vânători-culegători cu aproximativ 8.500-8.900 de ani în urmă.

Dovezile provin de la situl Latnija, din nordul Maltei: unelte de piatră, vetre și resturi alimentare, inclusiv pește, crustacee și păsări.

La sosirea acelor comunități, legătura terestră era deja sub apă de aproximativ 4.500 de ani. Traversarea mării indică existența unor cunoștințe de navigație la vechile populații mediteraneene înainte de răspândirea agriculturii.

Analiza sedimentelor ar putea data scufundarea terenurilor

Următorul pas pentru cercetători este analiza probelor de sedimente adunate în timpul expediției. Datarea cu radiocarbon, o metodă de estimare a vechimii, le-ar putea arăta când au fost acoperite de mare diferitele porțiuni de uscat.

Confirmarea fostului recif de corali ar putea oferi și informații despre ecosistemele existente în zonă în perioada în care nivelul mării era mult mai scăzut.