O bucată de brânză grasă pe zi ar putea fi cheia pentru a ține demența la distanță. O cercetare-mamut, desfășurată pe parcursul a 25 de ani pe aproape 28.000 de oameni, pune pe masă o concluzie neașteptată, care contrazice multe dintre recomandările nutriționale clasice. Consumul zilnic de brânzeturi cu un conținut ridicat de grăsime este asociat cu un risc semnificativ mai mic de a dezvolta demență. Descoperirea vine în contextul în care un alt studiu de anvergură, de la Harvard, confirmă că o dietă corectă poate anula chiar și cel mai mare risc genetic pentru Alzheimer. Iată tot ce trebuie să știi despre legătura dintre dietă, gene și sănătatea creierului.
Brânza grasă, scutul neașteptat
Studiul care a pus pe jar comunitatea medicală a fost publicat în prestigioasa revistă Neurology și a analizat datele cohortei „Malmö Diet and Cancer” din Suedia. Cercetătorii au urmărit 27.670 de participanți, cu o vârstă medie de 58 de ani la începutul studiului (între 1991 și 1996), monitorizându-le dieta și starea de sănătate până la finalul anului 2020. În acest sfert de secol, 3.208 persoane au fost diagnosticate cu demență.
Rezultatele sunt clare. Persoanele care au consumat zilnic 50 de grame sau mai mult de brânză cu un conținut de grăsime de peste 20% au prezentat un risc cu 13% mai mic de a dezvolta orice formă de demență. Când vine vorba de demența vasculară, una dintre cauzele principale ale declinului cognitiv, reducerea riscului a fost și mai spectaculoasă: 29%. O altă analiză a arătat că și brânzeturile cu peste 30% grăsime au un efect protector, scăzând riscul cu 16%.
Și asta nu e tot. Consumul de smântână grasă a fost, de asemenea, asociat invers cu riscul de Alzheimer și demență vasculară. Surpriza majoră? Variantele cu conținut redus de grăsime ale acelorași produse nu au arătat niciun beneficiu. Brânza slabă, smântâna degresată, laptele (indiferent de conținutul de grăsime), iaurturile sau untul nu au avut nicio asociere semnificativă cu riscul de demență. Practic, studiul sugerează că grăsimea din anumite lactate ar putea juca un rol protector.
Factorul genetic: când dieta bate ADN-ul
Aproape simultan, o altă cercetare majoră, condusă de investigatori de la Harvard și Mass General Brigham, a adus o nouă piesă în acest puzzle complex. Publicat în Nature Medicine, studiul s-a concentrat pe legătura dintre Dieta Mediteraneană și riscul genetic pentru boala Alzheimer. Gena APOE4 este cunoscută ca fiind cel mai puternic factor de risc genetic pentru formele comune de Alzheimer. O singură copie a acestei gene crește riscul de 3-4 ori. Două copii? Riscul explodează, fiind de 12 ori mai mare.
Cercetătorii de la Harvard au analizat date de la peste 5.700 de persoane, urmărite încă din 1989. Concluzia lor este un licăr de speranță pentru cei cu un bagaj genetic nefavorabil. Persoanele cu cel mai mare risc genetic (două copii ale genei APOE4) care au urmat cu strictețe o Dietă Mediteraneană au avut cel mai mare beneficiu. Nu doar că riscul de demență a scăzut, dar declinul cognitiv a fost mult mai lent comparativ cu cei cu risc genetic mai mic, dar cu o dietă haotică.
„Aceste descoperiri sugerează că strategiile dietetice, în special Dieta Mediteraneană, ar putea ajuta la reducerea riscului de declin cognitiv și la prevenirea demenței prin influențarea pe scară largă a căilor metabolice cheie”, a declarat Yuxi Liu, autorul principal al studiului de la Harvard.
Interesant este că și studiul suedez pe lactate a observat că statutul genetic APOE4 a modificat asocierea dintre brânza grasă și riscul de Alzheimer, sugerând o interacțiune complexă între dietă și gene.
Imaginea de ansamblu: ce pui în farfurie
Ambele studii, deși diferite ca abordare, indică aceeași direcție: ceea ce mâncăm are un impact direct și măsurabil asupra sănătății creierului pe termen lung. Dieta Mediteraneană, considerată de cercetătorii de la Harvard singurul model alimentar legat cauzal de beneficii cognitive într-un studiu randomizat, este mai mult decât o listă de alimente. Este un stil de viață.
Aceasta se bazează pe un consum ridicat de legume, fructe, nuci și cereale integrale. Proteinele provin în principal din pește și leguminoase, iar carnea roșie și procesată este consumată rar. Brânza și iaurtul, în special cele fermentate și cu grăsimi naturale, fac parte din acest model, ceea ce leagă elegant concluziile studiului suedez de contextul mai larg al dietei de la Harvard.
Problema? Ambele studii vin cu avertismente. Cel suedez este observațional, ceea ce înseamnă că identifică o corelație puternică, dar nu poate dovedi o relație cauză-efect. Cel de la Harvard a fost realizat pe o populație formată predominant din persoane caucaziene, cu un nivel ridicat de educație, deci rezultatele trebuie validate pe grupuri mai diverse. Mai mult, testarea genetică pentru APOE4 nu este o practică de rutină. Mulți oameni nu își cunosc profilul de risc. Recomandarea, spune Yuxi Liu, se aplică tuturor, dar „ar putea fi chiar mai importantă pentru indivizii cu un risc genetic mai mare”. Următorul pas, spun cercetătorii, este să identifice exact acei metaboliți, molecule mici rezultate din procesarea alimentelor, care pot fi țintiți prin dietă pentru o abordare personalizată în reducerea riscului de demență.
