Statele Unite au refuzat recent cererea Germaniei de a integra rachetele GMLRS, fabricate în SUA, în sistemele de artilerie rachetă israeliene PULS. Această decizie complică strategia militară a Berlinului, care se află acum în fața alegerii între utilizarea stocurilor actuale de muniție americană sau dezvoltarea unei soluții europene alternative.
Conflictul a fost adus în atenția publicului după ce oficialii germani din domeniul apărării au confirmat existența unui „blocaj politic” în discuțiile cu Statele Unite. Problema a fost lăsată la latitudinea administrației Trump, care a impus restricții considerabile asupra integrării acestor tehnologii.
### Ce rachete sunt în centrul disputei
Rachetele GMLRS (Guided Multiple Launch Rocket System) sunt cele mai utilizate muniții de artilerie rachetă ghidată din cadrul NATO, cu o producție anuală de peste 10.000 de unități de către Lockheed Martin. Aceste arme au o rază de acțiune de până la 85 de kilometri, folosind un sistem de ghidare GPS combinat cu navigație inerțială.
Problema principală este că aceste rachete pot fi lansate doar din sisteme americane precum HIMARS sau M270. Germania a optat pentru achiziția sistemelor PULS din Israel, sperând că va putea utiliza stocurile de rachete GMLRS deja existente. Aceasta a fost o strategie care s-a dovedit a fi mai complicată decât anticipa.
### Modificarea acordului tehnic
Recent, administrația americană a revizuit acordurile tehnice legate de sistemul de control al focului M-270. Această revizuire a dus la interdicția lansării rachetelor Lockheed Martin din sistemul PULS. Un purtător de cuvânt al Ministerului german al Apărării a declarat că Elbit Systems, producătorul israelian al sistemului PULS, a confirmat că integrarea rachetelor GMLRS este tehnic fezabilă. Totuși, blocajul rămâne unul politic.
Howard Bromberg, vicepreședinte Lockheed Martin, a respins această posibilitate, afirmând că rachetele MLRS nu pot fi integrate în sistemul PULS. Astfel, Germania nu va putea obține acces la aceste rachete dacă alege acest sistem.
### De ce a ales Germania sistemul israelian
Germania a decis să comande cinci sisteme PULS de la Elbit Systems, într-un contract de 57 de milioane de dolari, pentru a înlocui lansatoarele MARS II donate Ucrainei. Sistemul PULS oferă avantajul de a lansa rachete de diverse calibre, de la 122 mm până la 370 mm, având o rază maximă de acțiune de până la 300 de kilometri, în funcție de tipul de muniție utilizat.
Această flexibilitate permite Germaniei să colaboreze cu companii europene în dezvoltarea și producția de muniție, reducând astfel dependența de un singur furnizor american.
### Bundeswehr menține două sisteme paralele
Bundeswehr dispune în continuare de 35-40 de lansatoare MARS, care pot lansa rachete GMLRS din stocurile existente. În 2020, Germania a comandat 1.818 rachete GMLRS noi, în valoare totală de 278 milioane de euro. O parte din aceste rachete au fost donate Ucrainei, dar Ministerul Apărării nu a făcut publice cifrele exacte.
Această situație ridică provocări logistice, deoarece Germania va trebui să gestioneze două sisteme separate de artilerie rachetă. Unul va utiliza rachetele americane existente, iar celălalt va integra muniția europeană sau israeliană.
### Contextul mai larg al tensiunilor transatlantice
Alegerea unui sistem israelian de către Germania reflectă o tendință mai largă în Europa, unde țările caută să-și diversifice furnizorii de armament. Tot mai multe națiuni, precum Olanda, Danemarca și Spania, au optat pentru sistemul PULS. Versiunea europeană, EuroPULS, este promovată ca o soluție viabilă pentru piața europeană.
Experții în domeniul apărării compară această dinamică cu cea a imprimantelor și cartușelor de cerneală. Odată ce un guvern optează pentru un anumit sistem, forțele sale armate devin legate de linia de rachete oferită de respectivul furnizor.
### Ce urmează în această dispută
Oficialii germani speră că comenzile viitoare de rachete GMLRS vor determina guvernul american să-și revizuiască poziția restrictivă în ceea ce privește lansatoarele. Aceștia consideră că cererea poate facilita interoperabilitatea în cadrul NATO. Germania colaborează, de asemenea, cu industria europeană de apărare pentru a dezvolta rachete care să corespundă cerințelor actuale, eliminând riscurile asociate cu dependența de furnizorii americani.
Problema rachetelor GMLRS subliniază tensiunile crescânde dintre Statele Unite și aliații europeni în domeniul apărării, în contextul în care administrația Trump a solicitat constant o creștere a cheltuielilor pentru apărare în Europa. Restricțiile privind transferul de tehnologie militară complică eforturile europene de reînarmare, generând o nevoie urgentă de soluții locale și colaborări între națiuni europene.
