Tineri creatori de conținut folosesc platformele digitale pentru a păstra cultura și tradițiile Kashmirului, încercând să schimbe imaginea unei regiuni marcate de conflicte.
Într-o după-amiază liniștită din 2020, Muneer Ahmad Dar a observat într-o moschee din Kashmir un calendar cu un poem scris în limba kashmiră, pe care însă cu greu reușea să îl citească. A realizat atunci cât de mult s-a îndepărtat generația sa de limba maternă. Din acest motiv, a creat o pagină pe rețelele sociale pentru a promova cultura locală. După cinci ani, postările sale au strâns peste 500 de milioane de vizualizări.
Poezie, arhitectură și povești care unesc generațiile
La început, Muneer Dar s-a concentrat pe promovarea limbii kashmiră. Cu timpul, conținutul său a devenit mai divers, incluzând fotografii cu clădiri vechi, povești despre mâncăruri tradiționale și elemente de folclor. Unul dintre videoclipurile sale populare explică modul în care, în trecut, oamenii foloseau ouă pentru a consolida structurile de piatră. „Vreau să spun povești despre locurile și istoria noastră”, spune el. „Să arăt cum am trăit, am râs și am gătit.”
- Peste 500 de milioane de vizualizări pe Facebook, Instagram și YouTube
- Postări despre proverbe, arhitectură și rețete tradiționale
- Colaborări cu cercetători pentru verificarea informațiilor
Muzeul Kashmirului pe Instagram
Jurnalistul Muhammad Faysal, în vârstă de 33 de ani, administrează pagina „Museum of Kashmir”. Împreună cu o echipă de curatori și istorici orali, documentează artefacte și tradiții mai puțin cunoscute, precum tavanurile colorate ale moscheilor sau recitările de poezie. Unul dintre urmăritori a comentat: „Moștenirea nu înseamnă doar monumente, ci și lucrurile pe care oamenii le-au luat cu ei când au părăsit casele, cărți, șaluri și rețete de familie.”
Șaluri Pashmina și umor: cultura privită altfel
Sheikh Adnan, regizor în vârstă de 31 de ani, administrează pagina „Shawlwala” pe Instagram. El prezintă cum artizanii vârstnici țes manual șaluri Pashmina din lâna caprelor himalayene. „Șalurile noastre nu sunt doar simple țesături”, spune Adnan, explicând că majoritatea subiecților săi sunt artizani în vârstă care torc, vopsesc și țes fiecare fir. „Fiecare fir poartă o poveste.”
Un videoclip foarte apreciat arată o femeie care toarce fire pe un fus tradițional, pe fundalul unui cântec popular. Adnan spune: „Vreau ca oamenii să vadă povestea unei femei kashmiriene necunoscute care toarce fir cu dragoste.”
Pe de altă parte, Seerat Hafiz, de 22 de ani, folosește umorul pentru a atrage tinerii. Sub numele „Nun Chai with Jiya”, abordează teme precum traduceri în kashmiră ale unor cărți celebre sau joacă cu meme-uri pentru a promova literatura locală. „Într-un fel, documentez gândurile și emoțiile tinerilor kashmirieni”, spune ea. „Schimbăm mereu limbile, identitățile, platformele, dar purtăm în continuare durerea istoriei noastre, chiar și în umor.”
Lupta pentru recunoaștere: limba kashmiră pe platformele online
Chiar dacă eforturile de păstrare a culturii sunt tot mai vizibile, Muneer Dar se confruntă cu o problemă: platformele sociale nu recunosc limba kashmiră ca opțiune regională. „Sunt nevoit să aleg ‘altă limbă’ pe Meta, pentru că kashmiriana nu este listată”, explică el. „Este tratată ca o limbă uitată.”
- Nici Facebook, nici Instagram nu oferă opțiunea pentru limba kashmiră
- Mii de e-mailuri trimise către Google pentru a introduce traduceri
- Grupul literar Adbi Markaz Kamraz face demersuri pentru ca limba să fie inclusă în Google Translate
O cultură care rezistă
Tinerii creatori de conținut cred că munca lor dovedește că cultura kashmiră nu dispare. „Poate într-o zi oamenii vor uita numele meu”, spune Muneer Dar, „dar dacă cineva va ține minte o singură poveste kashmiriană pe care am ajutat-o să rămână vie, atunci munca mea va avea sens.”
Privind spre viitor
De la postări despre arhitectură la satire pe rețelele sociale, tinerii din Kashmir reușesc să aducă istoria mai aproape de generațiile noi. Autorul și cercetătorul Khalid Bashir Ahmad avertizează însă că documentarea rapidă poate duce la pierderea nuanțelor. Totuși, creatorii insistă că folosesc surse verificate și păstrează contextul original. În timp ce se luptă cu algoritmii și lipsa de recunoaștere a limbii, această generație transmite clar că identitatea lor nu este doar o amintire, ci o poveste care continuă să fie scrisă.
Sursa: bbc.com
