Donald Trump, fostul președinte al SUA, vrea ca Jerome Powell, șeful Rezervei Federale (Fed), să facă ce nu vrea acesta din urmă. Iar acum, procurorii federali investighează activitatea lui Powell, conform Business Insider. Sună a telenovelă politică, nu?
Pe scurt, asta a explodat duminică seară, după ce Powell a publicat o declarație și un clip video. În declarație, Powell punctează că „această acțiune fără precedent ar trebui privită în contextul mai larg al amenințărilor și presiunilor continue ale administrației”. Adică, e clar că nu-i place ce se întâmplă.
Presiuni pe Fed: o premieră?
Powell, omul propulsat de Trump la cârma Fed în 2017, subliniază că folosirea amenințării cu urmărirea penală ca să pui presiune pe Fed e o chestie nemaivăzută. Fed e gândită să fie independentă de Casa Albă, dar să dea socoteală Congresului. Un echilibru fin, se pare, greu de menținut.
Trump a declarat pentru NBC duminică că habar n-are de investigație și că Departamentul de Justiție (DOJ) nu încearcă să-l oblige pe Powell să taie ratele dobânzilor. Cică investigația ar fi fost autorizată de Jeanine Pirro, fostă prezentatoare Fox News și o aliată de-a lui Trump de multă vreme. O fi adevărat?
Coerțiția, marca Trump?
Potrivit Business Insider, modelul ăsta are deja precedent în administrația Trump. Președintele zice că vrea sau că are nevoie să se întâmple ceva, inventează o logică mai mult sau mai puțin credibilă ca să justifice, și apoi dă zor cu coerțiția ca să obțină ce vrea. Nu sună deloc bine.
În cazul ăsta, vorbim despre dorința lui Trump ca Rezerva Federală să scadă ratele. Dar, la o scară mai largă, e vorba despre faptul că Trump vrea ca Rezerva Federală să-i răspundă lui. Un fel de „facem cum zic eu”.
Încercări de a da afară membri Fed
Înainte să-l ia la ochi pe Powell, Trump a încercat să o înlăture pe Lisa Cook, un membru al Fed numit de administrația Biden. Administrația Trump a acuzat-o de fraudă ipotecară. Cook s-a luptat cu Trump în instanță, iar Curtea Supremă urmează să audieze cazul și să decidă dacă Trump poate să dea afară un guvernator al Fed „pentru motive întemeiate”. Adică, lupta e pe viață și pe moarte.
Trump a insistat ca inamici politici, cum ar fi fostul director FBI James Comey și procurorul general din New York, Letitia James, să fie urmăriți penal pentru… ceva. Când un procuror numit de Trump a refuzat să depună acuzații, Trump l-a înlocuit cu altul care ar face-o. Nu-i așa că sună a republică bananieră?
Ambele cazuri au fost respinse de un judecător federal, care a spus că Lindsey Halligan, procurorul numit de Trump care a intentat cazurile, a fost numită ilegal. DOJ face apel. Până una alta, justiția își face treaba, pare-se.
Reacții și potențiale consecințe
De obicei, reacțiile la campaniile astea de presiune ale lui Trump se rezumă la o ridicare din umeri. Democrații se plâng, republicanii îl susțin de obicei sau tac mâlc, iar piețele se mișcă un pic înainte să-și găsească un nou echilibru. Cam asta e rețeta.
Dar de data asta ar putea fi diferit. Fed ar trebui să fie o instituție pe care investitorii să o vadă ca pe o mână fermă și călăuzitoare, care nu se clatină odată cu vânturile politice. Piețele pot ignora multe mizerii politice, dar presiunea asupra Fed e mai greu de înghițit. Să vedem ce se întâmplă.
Acțiuni agresive și justificări dubioase
Modelul mai larg pe care-l subliniază Powell depășește politica monetară sau chiar reglarea de conturi politice. Administrația a legat de multe ori acțiuni agresive de o justificare adesea trasă de păr. Înainte de raidul care l-a dat jos pe liderul venezuelean Nicolás Maduro luna asta, Trump și oamenii lui au insistat că Maduro și țara lui ucid o grămadă de americani aducând fentanil în SUA, ceea ce nu e adevărat. O minciună sfruntată, ca să zic așa.
Kristi Noem, șefa Departamentului pentru Securitate Internă al lui Trump, a declarat săptămâna trecută că împușcarea unei femei din Minneapolis care protesta împotriva unui raid ICE a fost justificată, în parte, pentru că era o „teroristă internă”. Adică, orice justificare e bună, nu?
Ce ne așteaptă?
Unii or să găsească ceva care le place la stilul lui Trump, într-o formulare în care scopul scuză mijloacele. Maduro a fost un lider groaznic, așa că poate că nu contează prea mult că inventăm motive ca să-l dăm jos. Poate că unora le place agenda de deportare a lui Trump și nu-i deranjează că folosește agenți mascați cu arme pe străzile orașului ca să facă asta. Fiecare cu gusturile lui, nu?
Încă n-a trecut decât un an din a doua administrație Trump, iar impulsul lui de a acționa fără reținere n-a găsit încă o rezistență serioasă. „Propria mea moralitate. Mintea mea. E singurul lucru care mă poate opri”, a declarat el pentru The New York Times săptămâna trecută, întrebat despre cât de importante sunt legile și tratatele internaționale. Un președinte cu o listă nesfârșită de ținte și o putere nelimitată e o combinație periculoasă. Cine știe ce mai urmează?
