Cătălin Trenovici, un oltean de 44 de ani, a plecat din Craiova în 2001 să caute o viață mai bună. A ajuns în Grecia, unde, după 25 de ani de muncă, deține aproape 10 hectare de plantații de măslini și portocali, o mică tavernă și aduce produsele sale autentice înapoi acasă, în Oltenia.
De la mămăligă pe plită la fermă în Peloponez
Povestea lui Cătălin Trenovici seamănă, la început, cu a multor români. Orfan de ambii părinți de la 13 ani, a ales să plece din țară pentru a scăpa de sărăcie. Terminase o școală profesională, dar varianta unui salariu minim, cel mai probabil la negru, nu era o soluție. Așa că a luat drumul Greciei, o destinație care promitea multor români un trai mai bun.
Numai că drumul nu a fost deloc simplu. România nu era încă în UE. „Am plecat singur la început. Am trecut granița fraudulos, era înainte de aderare, s-a dat drumul în 2007, iar de atunci totul a fost în regulă. Cam patru zile făceam pe drum. Și ne piteam, și fugeam de poliție să nu ne prindă”, își amintește craioveanul.
A ajuns în satul Agios Nikolaos, în Laconia (Peloponez), unde a rămas până astăzi. „Am ajuns în Grecia la muncă, la cules de măsline. Și la cules de măsline am rămas”, rezumă el simplu un sfert de veac de viață.
„Gustați-le, se poate consuma și coaja”
Astăzi, produsele fermei sale, „Zoi Naturals”, se găsesc în Craiova, unde familia are deja un magazin și plănuiește să-l deschidă pe al doilea. De afacerea din România se ocupă fiica sa cea mare, Georgiana, împreună cu partenerul ei. Ea este studentă la management și face o școală postliceală de asistent medical. Despre tatăl ei, vorbește cu mândrie: „De vreo 25 de ani părinții mei stau acolo, am o soră care face școala acolo. Ei stau acolo, eu mai mult sunt pe drumuri. Eu transport marfa, însă acolo se face toată munca. Și toată munca e făcută de domnul, patronul mare, cum îi zic eu”.
În piețele din Oltenia, portocalele lor se vând cu 7 lei kilogramul. Georgiana își invită clienții să le încerce. „Gustați-le, se poate consuma și coaja”, spune ea. Cum vine asta? „Coaja se poate consuma, pentru că noi nu folosim pesticide, nu folosim niciun produs care să le altereze calitatea. Sunt naturale, culese proaspăt, așa că, nefiind tratate, nici nu pot fi păstrate foarte mult timp”, explică tânăra.
Pe lângă portocale, vând măsline și ulei de măsline de calitate superioară, cu aciditate 2. Cătălin dezvăluie și un secret al pieței: „Importă italienii, îl iau de acolo și zic că e italian”.
O zi de muncă pentru 25 de euro
Când a ajuns el în Grecia, lucrurile stăteau complet diferit. Satul era plin de români. „Ieșeai într-o piață dimineața, în sat, acolo, și cât de mic era cred că eram 800 de români acolo. Fiecare sat avea peste câteva sute de romani. Acum dacă mai găsești 20-30”, povestește Cătălin.
Și banii erau alții. „În 2001, când am ajuns eu, încă nu se schimbaseră drahmele, erau în tranziție, să treacă la euro. Și ziua de muncă se plătea cu 6.000 de drahme, venea undeva la 25 de euro. Era pachetul de țigări 70 de cenți, de 3 euro luam 10 pulpe mari de pui. Pâinea era 50 de cenți”, detaliază fermierul.
Dar vremurile s-au schimbat. „Astăzi, în zona noastră, ziua de muncă este 50-60 de euro, în alte zone ale Greciei mai este și cu 30-40. La noi încă se plătește foarte bine, dar sunt prețurile foarte mari. O pâine de un kilogram costă 2 euro și 60 de cenți”.
„Am ajuns bine, dar cu sănătatea în piuneze”
Succesul nu a venit peste noapte. Cătălin a muncit nouă ani pentru un fermier grec, pe care îl ajută și astăzi. Loialitatea a fost cheia. „Prin el eu am reușit și cu casa și cu tarla și cu toate și am stat la el. Eu am fost omul care nu mi-a plăcut să fug, să-mi caut când plătește altcineva cu 5 euro în plus”, spune olteanul. E drept că, explică el, „grecii sunt paroliști și fixiști. Când vorbești cu ei un lucru, e lucru”.
În 2010 a cumpărat primul teren, iar în 2018 a deschis și o mică tavernă. Toată această muncă a avut însă un preț. Un preț mare.
„Și acum, am ajuns bine, dar cu greu, cu sănătatea în piuneze. Am un infarct făcut, am trei stent-uri, și cu toate astea încă muncesc fizic”, mărturisește el.
Planuri de viitor între extindere și pescuit
Pentru viitor, Cătălin are o viziune clară, dar plină de realism. Se inspiră din povestea unui localnic. „La noi în sat, acolo, a fost un grec, a decedat cu vreo 2 ani în urmă. Eu mă văd în el, cumva aceeași poveste de viață. Supărat de mic, fără părinți, a muncit din greu”, începe el povestea.
Omul acela a investit enorm în proprietățile sale, transformându-le în adevărate bijuterii. „A decedat în urmă cu 2 ani și s-a ales praful de două case și restul tarlalelor care erau de revistă”, continuă Cătălin. Așa își vede și el viitorul, condiționat de implicarea copiilor. „Așa și eu, dacă îi vad că se ocupă, bine, dar dacă nu, eu stau cu baba mea, la pește zi de zi, la plajă zi de zi”.
