Semnalul a fost dat. Chiar înainte de un summit cheie pentru economia Uniunii, Ursula von der Leyen pune pe masă două propuneri-bombă. Prima: o Europă cu mai multe viteze, un concept până acum evitat. A doua: tăierea din fașă a birocrației care sufocă afacerile. Miza? E uriașă.
Într-o scrisoare către liderii statelor membre, șefa Comisiei a schițat o viziune ce promite controverse. Potrivit Mediafax, von der Leyen anunță clar că Bruxelles-ul vrea „să accelereze măsurile de simplificare și să reducă suprareglementarea”. E o veste pe care mediul de afaceri continental o așteaptă de ani buni.
„Suprareglementarea”, inamicul ascuns al competitivității europene
Dar ce înseamnă lupta asta cu birocrația? Nu e vorba doar de teancurile de formulare de la Bruxelles. Nicidecum. Problema reală, arătată cu degetul chiar de von der Leyen, e la noi acasă. I se spune suprareglementare. Sau, în limbaj de specialitate, „gold-plating”.
Mecanismul e simplu, dar extrem de păgubos. Uniunea Europeană emite o directivă, iar fiecare stat membru, în loc să o aplice pur și simplu, adaugă propriul set de condiții, avize și cerințe suplimentare, creând un strat de birocrație națională peste regulile europene. Rezultatul final? O firmă care vrea să lucreze pe piața unică se pierde într-un hățiș legislativ diferit de la o țară la alta. Costurile sar în aer. Timpul se scurge inutil. De ani de zile, companiile europene, mai ales IMM-urile, se plâng că aceste practici le distrug orice șansă în fața competiției din America sau Asia.
Ideea care divizează Europa: Cine merge mai repede și cine rămâne în urmă?
Poate cea mai îndrăzneață mișcare a șefei Comisiei este deschiderea discuției despre o Europă cu mai multe viteze. Ideea nu e nouă. Deloc. Dar readucerea ei pe tapet, fix înaintea unui summit economic, trădează o urgență. Concret, propunerea permite grupurilor de țări dornice să avanseze mai repede în domenii ca apărarea, tehnologia sau piețele de capital să o facă, fără să mai aștepte statele mai sceptice.
Pe hârtie, sună eficient. Riscurile însă există. Mulți se tem că o asemenea abordare va cimenta diviziunile în interiorul blocului. S-ar putea crea un „nucleu dur” de state puternice și o periferie lăsată în urmă. Și România? Unde ne-am regăsi noi în acest scenariu? Asta e întrebarea cheie pentru viitorul nostru european.
Strigătul de ajutor al firmelor, în sfârșit auzit la Bruxelles
Presiunea pentru schimbare vine, deloc surprinzător, direct din economie. Firmele europene avertizează de multă vreme. Povara birocratică le omoară competitivitatea globală. În timp ce ele se chinuie cu un munte de reguli interne, competitorii din afară inovează și acaparează piețe. Scrisoarea lui von der Leyen practic recunoaște că aceste plângeri au fost, și sunt, perfect justificate.
Care e soluția? Limitarea birocrației pe care statele membre o adaugă peste regulile comune ale UE. Misiunea va fi însă infernal de grea și se va izbi de rezistența administrațiilor naționale, obișnuite să dețină controlul absolut. Semnalul de la vârful Comisiei este însă acum limpede.
Ce urmează? Un summit sub înaltă tensiune
Propunerile lui von der Leyen nu sunt doar vorbe în vânt. Ele setează agenda summitului liderilor UE pe teme economice, un eveniment care se anunță deja încins. Discuțiile vor fi la limită. Liderii au de luat o decizie grea: renunță la o bucată din controlul național pentru o piață unică mai simplă și mai agilă? Acceptă riscul unei Europe rupte în bucăți, cu viteze diferite?
Ce se va decide în următoarele săptămâni va contura drumul economic al Uniunii pentru următorii zece ani. Deocamdată, nimic nu e sigur.
