Peste 1.500 de nave comerciale, inclusiv sute de petroliere, așteaptă în apele Golfului Persic să primească undă verde pentru a ieși spre piețele globale. Vineri este ziua în care traficul prin Strâmtoarea Hormuz ar trebui să se redeschidă oficial după acordul de încetare a focului, moment marcat de președintele american Donald Trump cu o declarație directă: „Nave ale lumii, porniți-vă motoarele.”
Operațiunea de deminare a apelor
Dar lucrurile nu se mișcă atât de repede pe cât și-ar dori politicienii. Până la conflictul izbucnit la finalul lunii februarie între SUA, Israel și Iran, 140 de nave tranzitau zilnic această zonă cheie. Apoi, liderii iranieni au blocat ruta cu drone, rachete și mine marine. Acum, americanii au deschis o cale nouă în largul coastei statului Oman pentru a evita țărmul iranian. „A fost un efort al SUA,” a declarat căpitanul Tim Hawkins, purtătorul de cuvânt al Comandamentului Central al SUA.
Și aliații europeni intră puternic în jocul militar din regiune. Premierul britanic Keir Starmer a confirmat implicarea trupelor sale: „Marea Britanie și Franța au jucat un rol principal până în acest moment, în special pentru a oferi sprijin la deminare într-un mod convenit.” Britanicii trimit drone maritime autonome de vânătoare de mine, sisteme anti-dronă, avioane Typhoon și distrugătorul HMS Dragon.
Câte nave reușesc să treacă zilnic
Un oficial american a explicat sub protecția anonimatului cum decurge traficul pe ruta sudică. „Am reușit să trecem până la 25 de nave pe zi,” a spus acesta. „Cred că probabil vor ajunge la 40 sau 50 destul de repede. Asta este doar linia sudică. Până vineri, totul va fi complet deschis.”
Cifrele sunt încurajatoare.
Așa cum se arată într-o analiză publicată recent de Npr, deblocarea este vitală pentru piețele internaționale. V-ați gândit vreodată cum ne afectează pe noi un blocaj naval la mii de kilometri distanță? Când sute de petroliere stau blocate în Golf, prețul barilului crește automat pe burse, iar șoferii români simt asta direct și rapid la pompa de benzină din cartier.
Întrebat despre reluarea completă a traficului, oficialul american a punctat: „Așa că eu cred că va reveni la normal destul de repede, în termen de 30 de zile,”. Scott Savitz, inginer senior la RAND School of Public Policy, confirmă estimarea. „Acest lucru este realist, având în vedere faptul că SUA au eliminat un număr mare de nave de minat [ale Iranului],” a explicat Savitz, adăugând că se va atinge „un nivel acceptabil de risc,”.
Disputa pe taxele cerute de Iran
Numai că armatorii suflă și în iaurt. Tom Bartošák-Harlow, purtător de cuvânt al Camerei Internaționale de Transport Maritim, a temperat entuziasmul de la Washington. „Există încă multe riscuri asociate cu tranzitul,” a explicat el. „Este foarte probabil să fie un proces treptat de recâștigare a încrederii în rândul companiilor de transport maritim. Acest lucru se va întâmpla probabil printr-o serie de acțiuni, nu doar una singură.” El cere „Confirmarea” clară că zonele de tranzit nu conțin mine și garanții că acordul SUA-Iran „se menține.”
Iar aici intervine problema banilor. Corpul Gărzilor Revoluționare Iraniene a instalat încă din luna martie un punct de taxare pe apă. Donald Trump a insistat că strâmtoarea va fi „permanent fără taxe”, în timp ce vicepreședintele JD Vance a promis acces „fără taxe pe termen lung.” Până la urmă, iranienii au schimbat tactica. Esmaeil Baqaei, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe de la Teheran, susține acum că nu se vor percepe taxe de tranzit, ci doar tarife de servicii pentru facilități de navigație, protecția mediului și suport maritim.
Să fim serioși, schimbarea de nume nu schimbă realitatea juridică. James R. Holmes, președintele departamentului de strategie maritimă de la U.S. Naval War College, a clarificat situația: „Nu există nicio prevedere în dreptul internațional ca un stat de coastă să perceapă taxe pentru trecerea printr-o cale navigabilă naturală, indiferent dacă o numiți taxă de trecere, tarif sau altfel,”. Dacă administrația americană va accepta această schemă de tarifare iraniană în momentul în care textul final al acordului (programat pentru publicare oficială în zilele următoare) va ajunge la comisiile de specialitate.
