Victoria e a lui. După o bătălie politică de aproape doi ani, premierul francez Sébastien Lecornu a deblocat, în sfârșit, bugetul pe 2026. Acum apasă pedala de accelerație. Pe masă sunt dosare grele, de la energie nucleară la cheltuieli militare, iar șeful guvernului de la Paris vrea să le rezolve. Și le vrea rezolvate rapid.
După deblocarea finanțelor, Lecornu își prezintă agenda pentru restul mandatului și, conform informațiilor publicate de News, clarifică un lucru: nu vizează Palatul Élysée. „2026 va fi un an productiv pentru francezi. Ne vom concentra pe aspectele esenţiale”, a scris el pe rețelele sociale. „În ceea ce priveşte aceste probleme, nu putem aştepta până la alegerile prezidenţiale”, a adăugat premierul.
Dosare de miliarde, de la reactoare la tancuri
Timpul nu mai are răbdare. Asta pare să fie deviza lui Lecornu, care vrea să recupereze timpul pierdut în dezbaterile lungi pe buget. Într-un interviu acordat presei locale, premierul a anunţat că guvernul său va prezenta, în sfârşit, legea referitoare la programarea energetică, un document strategic care zace în sertare de mai bine de doi ani. Surprinzător sau nu, Lecornu a anunţat că textul va fi adoptat ca decret guvernamental până la sfârşitul săptămânii. Gata cu așteptarea.
Planul este ambițios. Acesta nu doar că validează construcția a șase noi reactoare nucleare, cu opțiunea pentru încă opt, dar stabilește și un obiectiv clar: 60% din consumul de energie al Franței să provină din electricitate până în 2030. Nici Apărarea nu e uitată. Primește o injecție masivă de capital. Legea programării militare se actualizează pentru a include o creștere de 6,5 miliarde de euro a cheltuielilor în 2026, o mișcare dictată de tensiunile geopolitice actuale.
Jocul de putere pentru 2027: Lecornu spune pas
Cursa pentru succesiunea preşedintelui Emmanuel Macron se încinge. Toate privirile sunt ațintite asupra potențialilor candidați, iar popularitatea lui Lecornu a crescut în ultimele luni, alimentând speculațiile. El a tăiat scurt orice zvon. A repetat că nu are nicio intenție să candideze la alegerile prezidențiale din 2027. O declarație menită să calmeze apele? Poate. Peisajul politic e deja fragmentat, cu foștii prim-miniștri ai lui Macron, Edouard Philippe și Gabriel Attal, pregătindu-se intens de luptă.
Marea provocare a taberei centriste rămâne incertitudinea. Nu sunt planificate alegeri primare. Așa că nu e deloc sigur că un candidat mainstream va ajunge în turul doi contra extremei drepte, fie ea condusă de Jordan Bardella sau de Marine Le Pen. În acest joc, Lecornu pare să prefere rolul de om forte al guvernului. Pentru moment.
Un traseu politic complex
La doar 39 de ani, Sébastien Lecornu e o figură aparte în politica franceză. De ce? E singurul politician care a făcut parte din toate guvernele numite de preşedintele Emmanuel Macron. A venit de pe aripa dreaptă, de la Les Républicains, dar în 2017 s-a alăturat formațiunii centriste a președintelui. A avut portofolii diverse, de la Tranziție Ecologică la Teritorii de peste Mări. S-a remarcat însă ca ministru al Forțelor Armate (2022-2025), perioadă în care a gestionat răspunsul la invazia Rusiei în Ucraina.
Numirea sa ca prim-ministru a fost una haotică. A fost instalat în funcție pe 9 septembrie 2025, dar a demisionat după doar 26 de zile, în urma unui vot de neîncredere, înregistrând cel mai scurt mandat din istoria celei de-a cincea republici franceze. A fost însă numit din nou de Macron pe 10 octombrie 2025. Coincidență? Greu de crezut.
Cum a fost câștigată bătălia bugetului
Victoria lui Lecornu de săptămâna trecută e cu atât mai mare cu cât vine după un blocaj de aproape doi ani. Alegerile anticipate din 2024, convocate de Macron, au lăsat Franța cu un parlament fără majoritate. Orice negociere a devenit un maraton. Austeritatea a devenit urgentă din cauza unei găuri uriașe în finanțele publice, iar negocierile pentru buget au costat funcțiile a doi prim-miniștri. Partenerii europeni erau deja alarmați.
Lecornu a reușit unde alții au eșuat. A obținut sprijinul socialiștilor cu niște concesii costisitoare, dar bine țintite. Apoi a invocat articolul 49.3 din Constituție, permițând guvernului să-și asume răspunderea și să promulge legea bugetului. Un succes clar. Acum, poziția sa de om de bază al președintelui Macron este consolidată.
