Băncile centrale vând acum aurul achiziționat masiv

Aurul spot, tranzacționat în jurul a 4.838 de dolari pe uncie, a scăzut cu aproximativ 10% față de maximele istorice de la sfârșitul lunii ianuarie. Și a intrat într-o fază de corecție, în ciuda unui risc geopolitic sporit.

Vânzare de supraviețuire

La prima vedere, aurul a fost considerat refugiul suprem în perioadele de turbulențe. Numai că actuala criză geopolitică pare să scoată în evidență o altă latură, mai puțin discutată: pentru unele bănci centrale, metalul prețios se transformă acum într-o sursă de finanțare imediată.

Motivele din spatele acestei schimbări sunt direct legate de presiunile cauzate de război. Prețurile mai mari ale petrolului apasă pe economiile dependente de importuri, în timp ce volatilitatea cursurilor de schimb obligă unele autorități monetare să intervină mai agresiv. După cum notează Nikki Sills de la MKS Pamp, multe bănci centrale „stăteau pe o pușculiță foarte profitabilă”, în timp ce aurul se afla în jurul valorii de 5.000 de dolari pe uncie. Acum, o parte din aceste rezerve sunt folosite pentru a acoperi cheltuielile cu energia și apărarea.

Steve Bryce de la Standard Chartered subliniază că slăbiciunea monedelor din piețele emergente a împins unele bănci centrale să vândă aur pentru a-și stabiliza cursurile de schimb.

Piețele emergente în prim-plan

Tendința este mult mai pronunțată în economiile emergente, unde aprecierea dolarului și costurile mai mari de împrumut complică și mai mult mediul financiar. V-ați gândit cine e în fruntea listei? Turcia este de departe cel mai bun exemplu.

Conform unui raport al Metals Focus, rezervele sale oficiale de aur au scăzut cu 131 de tone în martie, prin swap-uri și vânzări directe, pe măsură ce autoritățile au încercat să sprijine lira. O imagine similară apare și în alte părți. Se pare că Rusia și-a redus rezervele de aur în ultimele luni, probabil pentru a acoperi deficitele bugetare, în timp ce Ghana a vândut și ea rezerve pentru a spori lichiditatea în valută.

Iar povestea nu se oprește aici. Chiar și în Polonia, a cărei bancă centrală a fost cel mai mare cumpărător de aur în 2024 și 2025, guvernatorul a luat în considerare (e drept, temporar) vânzarea unei părți din rezerve pentru a finanța cheltuielile de apărare.

Un pilon cheie se clatină

Această schimbare este deosebit de semnificativă. De ce? Pentru că băncile centrale au fost unul dintre cei mai constanți și puternici factori de cerere pe piața aurului în ultimii ani. Achizițiile lor au compensat ieșirile de capital din partea investitorilor occidentali și au susținut prețurile.

Cifrele vorbesc de la sine.

Potrivit Consiliului Mondial al Aurului, băncile centrale au cumpărat anual peste 1.000 de tone de aur între 2022 și 2024, un nivel record. În 2025, achizițiile au fost limitate la 863 de tone. Natixis consideră că recenta scădere a prețului aurului se datorează parțial acestor vânzări, dar și faptului că randamentele mai mari ale obligațiunilor americane fac ca aurul, care nu oferă randament, să fie mai puțin atractiv.

Mișcare tactică sau schimbare profundă?

În ciuda vânzărilor, mulți analiști avertizează că mișcarea ar putea fi mai degrabă tactică decât structurală. Cum vine asta, mai exact? Adrian Ash de la BullionVault rezumă logica astfel: băncile centrale au cumpărat aur drept garanție în anticiparea unei crize; acum, că a lovit criza, îl folosesc ca sursă de finanțare.

Pe aceeași linie, Shaokai Fan de la Consiliul Mondial al Aurului subliniază că tocmai această evoluție evidențiază rolul aurului ca activ de rezervă în perioadele de stres: este un activ lichid care, de obicei, are performanțe bune în fazele de incertitudine și poate fi utilizat atunci când apare nevoia.

Dar piața nu exclude o revenire a cumpărătorilor dacă prețurile continuă să scadă. Jucători precum China au profitat istoric de scăderi pentru a-și crește stocurile. Întrebarea este acum dacă aceasta este o reacție temporară la presiunea războiului sau primul semn al unei schimbări mai substanțiale. Deocamdată, singura certitudine este că metalul prețios nu acționează doar ca un scut împotriva crizei, ci și ca un instrument pentru gestionarea acesteia.