Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că legislația unui stat membru care interzice modificarea datelor de gen din actele de stare civilă este contrară dreptului Uniunii, în cazul cetățenilor care și-au exercitat dreptul la liberă circulație. Decizia vine în urma unui caz complex implicând o persoană transgender din Bulgaria, care locuiește în Italia, potrivit Juridice.
Cazul, denumit fictiv Shipova, vizează o resortisantă bulgară care la naștere a fost înregistrată ca fiind de sex masculin, având un nume și un număr de identificare corespunzătoare. Conform informațiilor publicate de Juridice, aceasta trăiește în prezent în Italia, unde a început o terapie hormonală și se identifică drept femeie. Ea a solicitat instanțelor bulgare să îi recunoască identitatea de gen feminin și să îi modifice datele din actul de naștere, însă cererea i-a fost respinsă.
Refuzul Bulgariei: „Interesul public” bazat pe valori morale
În ciuda avizelor medicale și a unei expertize judiciare care confirmau identitatea de gen revendicată, justiția bulgară a respins cererea. Motivul a fost o interpretare strictă a legislației naționale de către Plenul Secțiilor civile ale Curții Supreme de Casație bulgare.
Potrivit acestei interpretări, termenul „sex” trebuie înțeles exclusiv în sens biologic. Astfel, orice modificare a mențiunilor privind sexul, numele și numărul de identificare este exclusă. Instanța a considerat că interesul public, fundamentat pe „valorile morale și/sau religioase ale societății bulgare”, prevalează asupra interesului persoanelor transgender.
De ce este ilegal refuzul, potrivit Curții de la Luxemburg
Sesizată cu acest litigiu, Curtea Supremă de Casație bulgară a avut îndoieli privind compatibilitatea acestei reguli cu dreptul european și a cerut o hotărâre de la CJUE. În decizia sa, Curtea de la Luxemburg a constatat că dreptul Uniunii se opune unei astfel de reglementări.
Judecătorii europeni au subliniat că, deși statele membre au competența de a elibera documente de identitate, ele trebuie să respecte legislația UE. Neconcordanța dintre identitatea de gen trăită de o persoană și datele din actul de identitate poate împiedica exercitarea dreptului la liberă circulație. O astfel de situație obligă persoana să înlăture constant îndoieli privind identitatea sa sau autenticitatea documentelor, fie la controale de identitate, fie la trecerea frontierei sau în scopuri profesionale, creând „inconveniente considerabile”.
Dreptul la viață privată, un argument decisiv
CJUE a argumentat că o restricție privind libera circulație este admisibilă doar dacă se bazează pe considerații obiective de interes general și respectă principiul proporționalității. Mai mult, trebuie să respecte drepturile fundamentale garantate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la respectarea vieții private.
Acest drept fundamental protejează identitatea de gen și impune statelor membre obligația de a prevedea proceduri clare, accesibile și efective care să permită recunoașterea juridică a acesteia. În final, Curtea a mai precizat că o instanță națională nu poate fi ținută de interpretarea curții sale constituționale dacă aceasta contravine aplicării dreptului Uniunii, așa cum este el interpretat de CJUE.
