Smartphone-ul din buzunarul tău conține, în medie, un gram de pământuri rare. Fără aceste elemente chimice, laptopurile de pe birourile noastre ar fi cu aproximativ 50% mai mari și de două ori mai grele, o realitate care subliniază dependența tehnologică a întregii lumi de resurse controlate strategic de China.
Ce sunt, de fapt, pământurile rare?
La prima vedere, denumirea poate fi înșelătoare. Când vorbim despre „pământuri rare” ne referim, de fapt, la un grup de 17 elemente chimice. Dintre acestea, cele mai importante sunt neodimul și disprosiul. De ce sunt ele atât de valoroase? Pentru că se folosesc masiv în tehnologiile verzi și în domeniul securității, după cum explică experta Mihaela Gaglioti-Verlan.
De la smartphone la turbine de 2 tone
Iar dependența nu se oprește la electronicele de mici dimensiuni. Dacă un telefon modern are nevoie de doar un gram din aceste metale, lucrurile stau complet diferit la scară industrială. V-ați fi gândit vreodată că într-o singură turbină eoliană pot intra până la două tone de pământuri rare?
Cifrele sunt, pe bune, amețitoare.
Mașinile hibride, dependente de metalele strategice
Dar poate cel mai vizibil impact este în industria auto, aflată în plină tranziție electrică. Un Ford Sedan clasic, pe benzină sau motorină, are nevoie de circa jumătate de kilogram de pământuri rare pentru diverse componente electronice.
Numai că, la o mașină hibridă, necesarul explodează, urcând undeva între 1 și 4,5 kilograme. Un exemplu concret este modelul Toyota Prius, care conține 1 kilogram de neodim și între 100 și 200 de grame de disprosiu.
O expertă a studiat strategia Beijingului
Aceste date capătă o relevanță geopolitică majoră în contextul în care China domină lanțul de aprovizionare. Mihaela Gaglioti-Verlan, originară din Republica Moldova și stabilită în Italia, a obținut un doctorat la Copenhagen Business School exact pe această temă.
Teza sa de doctorat (rezultatul a 18 luni de cercetare pe teren în China) a vizat strategia Beijingului în domeniul pământurilor rare. În tot acest timp, ea a interacționat direct cu oameni de știință, cu reprezentanți ai companiilor private și cu factori de decizie politică relevanți pentru a înțelege cum folosește statul chinez aceste resurse ca pe o armă în competiția cu Occidentul.
