China a început în 2025 construcția celui mai mare baraj hidroelectric din lume pe Platoul Tibetan, la o altitudine de 4.500 de metri. Megabarajul Motuo, situat pe râul Yarlung Tsangpo, va costa 168 de miliarde de dolari și urmează să fie finalizat în mai puțin de zece ani.
Capacitate uriașă și riscuri geopolitice
Proiectul va genera anual 300 terawați de energie. Asta înseamnă de trei ori mai mult decât producția actuală a celebrului baraj Trei Chei de pe fluviul Yangtze.
„China modernă este extrem de încrezătoare în capacitatea sa de a controla natura”, a declarat Tenzin Norgay, cercetător la International Campaign for Tibet (ICT), pentru Livescience.
Și totuși, cine suferă de pe urma acestei ambiții uriașe? Platoul Tibetan este supranumit „turnul de apă al Asiei” pentru că de aici izvorăsc fluviile Galben, Yangtze, Yarlung Tsangpo (Brahmaputra) și Lancang (Mekong). Aceste ape alimentează aproape 2 miliarde de oameni din China și India.
Aici intervine problema majoră pentru țările aflate în aval. Jagannath Panda, de la Stockholm Center for South Asian and Indo-Pacific Affairs, avertizează clar. „Controlul asupra naturii râurilor este un pericol pentru întregul lanț himalayan, în special pentru țări precum India, Bangladesh și Nepal”.
Inginerie extremă în cel mai adânc canion
Barajul Motuo folosește o geografie unică, mai exact Marele Cañon Yarlung Tsangpo, cunoscut drept cel mai adânc din lume. Aici, râul coboară brusc printr-un cot în formă de potcoavă. Constructorii vor ridica cinci baraje și tuneluri direct prin muntele Namcha Barwa, înalt de 7.800 de metri, pentru a devia apa în aval și a produce electricitate.
„Este incredibil că un astfel de proiect poate fi realizat”, a spus Brian Eyler de la Stimson Center.
Dar el atrage atenția asupra unui detaliu critic legat de debitul râului în timpul sezonului uscat, când Marele Cañon ar putea rămâne aproape gol. Într-un reportaj amplu publicat recent de Libertatea, experții explică mecanismul exact prin care devierea apelor va lovi ecosistemul local.
V-ați gândit vreodată cum ne afectează pe noi o construcție tocmai din Himalaya? Când marile ecosisteme asiatice care susțin 2 miliarde de oameni sunt perturbate masiv, efectele se propagă rapid în lanțurile globale de aprovizionare, iar românii ajung să simtă indirect aceste șocuri prin prețuri mai mari la alimentele de import.
Cifrele vorbesc de la sine.
Pericol de cutremure și inundații catastrofale
Regiunea este extrem de activă seismic. Un cutremur recent de 7,1 magnitudine a lovit zona Dingri în ianuarie 2025 și a afectat deja barajele existente. Excavațiile masive și greutatea noilor rezervoare de apă pot declanșa ele însele activitate seismică (un fenomen documentat deja la alte construcții hidrotehnice similare din China).
Iar peste toate astea se suprapun schimbările climatice. Topirea accelerată a ghețarilor creează lacuri glaciare care se pot rupe oricând. S-a întâmplat deja în nord-estul Indiei, în 2023, când un baraj nou a cedat sub presiunea apei. Bilanțul a fost tragic: 46 de persoane ucise și 88.000 de oameni afectați direct.
Mai mult, experții estimează că debitul râului Yarlung Tsangpo va atinge apogeul în 2060, după care va începe să scadă constant. Până la urmă, barajul ar putea deveni complet inutil în câteva decenii, exact cum se întâmplă acum cu infrastructura de pe râul Colorado din SUA.
Impactul asupra comunităților locale
„Din punctul nostru de vedere, strămutarea oamenilor și submersia siturilor culturale sunt cele mai mari probleme”, a spus Tenzin Norgay referitor la soarta tibetanilor.
Numai că zona aleasă pentru noul megaproiect este slab populată. E drept că vor exista relocări, dar rezervoarele nu vor atinge dimensiunile colosale ale celor de la Trei Chei, care au forțat mutarea a 1,3 milioane de persoane, potrivit datelor oferite de Eyler.
Lucrările pe șantierul de pe râul Yarlung Tsangpo continuă în ritm accelerat, cu primele teste ale sistemelor de deviere a apei programate pentru finalul anului viitor.
