Fostul șef al Parchetului Sinaia, Iulian Văduvan, se luptă în instanță pe două fronturi pentru a scăpa de o condamnare cu suspendare primită pentru luare de mită. El a fost găsit vinovat că a primit 10 tone de motorină și sponsorizări de peste 100.000 de lei de la un om de afaceri. Acum, fostul magistrat cere reabilitarea judecătorească și, în paralel, revizuirea deciziei de condamnare.
„Beneficii” de peste 20.000 de euro
Pe parcursul a cinci ani, pe vremea când conducea Parchetul Sinaia, Iulian Văduvan a primit de la un afacerist beneficii totale estimate la 103.610 lei, adică aproximativ 20.000 de euro. Mita a constat în 10 tone de motorină, dar și în mai multe contracte de sponsorizare pe numele soției sale, medic de profesie. Pretextul? Participarea la congrese științifice în destinații exotice precum Cipru, Uruguay, Tanzania sau Africa de Sud.
Aceste foloase nu erau, clar, gratuite. Potrivit procurorilor DNA, Văduvan le-a primit pentru a-i asigura protecție omului de afaceri care avea dosare la unitatea de parchet pe care o conducea.
Astfel, „Aceste foloase au fost pretinse și primite de magistrat în schimbul asigurării protecției omului de afaceri, în sensul soluționării cât mai rapid sau în mod favorabil (după caz) a plângerilor penale formulate de denunțător împotriva altor persoane și instrumentate la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia, precum și pentru soluționarea favorabilă a cauzelor care îl vizau pe el sau societățile pe care le reprezenta.
În acest context, în perioada 2007 – 2015, inculpatul Văduvan Iulian Costin, în nume propriu sau ca prim-procuror, a adoptat soluții favorabile denunțătorilor în 12 dosare penale”, arătau procurorii anticorupție.
Bătălie pe două fronturi: prescripție sau reabilitare
Iar acum, fostul procuror încearcă să anuleze totul. Pe de o parte, a cerut revizuirea condamnării din 2020, procesul ajungând în contestație la Înalta Curte după ce Curtea de Apel Brașov i-a respins cererea. Pe de altă parte, a deschis un proces separat pentru reabilitare, tot la Curtea de Apel Brașov, cu termen pe 17 aprilie 2026.
Dar pe ce se bazează? Văduvan și-a întemeiat cererea de revizuire pe o decizie a Înaltei Curți (Decizia nr. 1/20.01.2025) care stabilește cum se calculează termenul de prescripție pentru mită. instanța supremă a decis că termenul se calculează de la data primei cereri de mită, nu de la primirea ultimei tranșe.
„În raport de decizia RIL, revizuentul a susţinut că pentru infracţiunea de luare de mită, reţinută în sarcina sa ca fiind comisă în perioada 2007-2012, termenul general de prescripţie a răspunderii penale de 10 ani, prevăzut de art. 122 alin. 1 lit. b) din Codul penal din 1968, era deja împlinit încă din anul 2014, anterior datei de 16.05.2016, la care martorul (…) a înregistrat denunţul penal împotriva sa la Direcţia Naţională Anticorupție Ploiești.
Astfel, decizia Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie constituie un reviriment jurisprudenţial obligatoriu şi imprevizibil, cu valoarea unei împrejurări ce nu a fost şi nu putea fi cunoscută la soluţionarea cauzei şi care dovedeşte netemeinicia hotărârii de condamnare pronunţate”, a arătat Iulian Văduvan în cererea sa.
De ce i-a fost respinsă cererea
Numai că judecătorii de la Curtea de Apel Brașov nu au fost de acord. Pe 6 februarie 2026, i-au respins cererea ca inadmisibilă, explicând pe larg de ce o decizie de unificare a practicii judiciare nu poate fi considerată o „împrejurare nouă” care să justifice redeschiderea unui caz definitiv.
„Curtea constată că (…) o decizie pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii nu poate avea semnificația unor fapte sau împrejurări noi, în accepțiunea art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, de natură să atragă reconfigurarea stării de fapt. Şi, soluţia de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale (…), solicitată de petent a fi dispusă în urma admiterii cererii de revizuire şi rejudecării cauzei, nu constituie o soluţie diametral opusă celei de condamnare, condiţie pe care ar îndeplini-o doar o soluţie de achitare”, se arată în motivarea instanței.
Mai mult, judecătorii au subliniat că astfel de decizii ale ÎCCJ sunt obligatorii doar pentru dosarele în curs, nu și pentru cele deja judecate definitiv.
Condamnarea: „Și-a dat seama că foloasele erau pentru a-l corupe”
Sentința definitivă a fost pronunțată de Înalta Curte pe 3 martie 2020: 3 ani de închisoare cu suspendare pentru luare de mită și spălare de bani. În motivarea inițială, judecătorii au arătat clar că vinovăția procurorului a fost dovedită fără dubiu.
„Contrar celor susţinute de inculpat, între foloasele primite de inculpat şi activitatea sa de serviciu este o legătură directă, întrucât aceste foloase au fost primite de inculpat în schimbul asigurării «protecţiei» denunţătorului şi a societăţilor acestora (…) Sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, se constată că vinovăţia inculpatului îmbracă forma intenţiei directe.
Inculpatul şi-a dat seama că foloasele şi banii pretinşi şi primiţi de la martorul denunţător (…) nu i se cuvin şi că acesta i le oferă şi acordă pentru a-l corupe, în strânsă legătură cu atribuţiile de serviciu pe care inculpatul le avea şi cu funcţia deţinută de acesta şi totusi, le-a acceptat”, se arată în hotărârea de condamnare.
Judecătorii au reținut și infracțiunea de spălare a banilor, considerând că Văduvan a ascuns proveniența mitei prin contractele de sponsorizare pe numele soției, folosind apoi banii în interes personal.
Pedeapsa blândă, motivată de o conducere „armonioasă”
Și totuși, cum a ajuns un procuror acuzat de fapte atât de grave la o pedeapsă cu suspendare? Ei bine, instanța a luat în calcul „circumstanţele personale pozitive”.
Magistrații au notat că Văduvan era tânăr, fără antecedente penale și cu un traseu profesional „foarte bun”. Ba chiar a fost audiat ca martor șeful Parchetului Curții de Apel Ploiești, care a avut numai cuvinte de laudă.
Acesta a declarat că Văduvan „a condus eficient unitatea de parchet unde avea calitatea de prim procuror şi s-a preocupat continuu de pregătirea sa profesională”. Mai mult, martorul a subliniat că „climatul menţinut în instituţie în perioada în care unitatea de parchet a fost condusă de inculpat a fost unul armonios”.
Aceste aprecieri, coroborate cu faptul că era căsătorit și avea o „conduită bună” în societate (până la comiterea faptelor, fireste), au convins instanța să aplice o pedeapsă orientată spre minimul legal și să suspende executarea ei.
