Cum profită România din investițiile nucleare greșite ale Europei

Europa face un viraj de 180 de grade în politica energetică. Șefa Comisiei Europene numește renunțarea la nuclear o ‘greșeală strategică’, iar planul de revenire costă 241 miliarde de euro. România este deja în pole-position pentru a profita.

De ce s-a renunțat la atom?

Discursul Ursulei von der Leyen pune punctul pe i într-o dezbatere care macină Europa de peste un deceniu. Ponderea energiei nucleare în mixul energetic al UE s-a prăbușit de la peste 30% în 1990 la doar aproximativ 15% în prezent. Șefa Comisiei a subliniat că această scădere a fost o alegere conștientă, dar una păguboasă, lăsând blocul comunitar vulnerabil. Creșterea prețurilor la energie, alimentată de războiul din Orientul Mijlociu, a fost o „amintire dură” a dependenței de combustibilii fosili importați.

Motorul acestei politici anti-nucleare a fost, ani la rând, Germania. Decizia istorică de a renunța la energia atomică a fost luată în 2011 de guvernul Angelei Merkel, pe fondul emoției globale provocate de dezastrul de la Fukushima, Japonia. Planul a fost dus la capăt în aprilie 2023, sub cancelarul Olaf Scholz, când ultimele trei reactoare ale țării au fost închise, punând capăt unei ere de peste 60 de ani de producție nucleară în cea mai mare economie a Europei.

Astăzi, chiar și la Berlin, decizia este puternic contestată. Actualul cancelar, Friedrich Merz, a criticat dur politica energetică a predecesorilor săi, pe care o consideră ineficientă și extrem de scumpă.

„A fost o greșeală strategică gravă să ieșim din energia nucleară. Realizăm cea mai scumpă tranziție energetică din întreaga lume. Nu cunosc o a doua țară care să își facă lucrurile atât de dificile și de costisitoare precum Germania”, a declarat Merz la o conferință de afaceri.

Planul de 241 de miliarde de euro

Recunoașterea greșelii vine cu un plan de acțiune concret și foarte costisitor. Proiecțiile oficiale arată că sursele decarbonizate vor genera peste 90% din electricitatea UE în 2040, în principal din surse regenerabile, dar completate de energia nucleară. Pentru a atinge acest obiectiv, capacitatea nucleară instalată în UE ar urma să crească de la 98 GWe în 2025 la aproximativ 109 GWe până în 2050. Această extindere necesită investiții masive, estimate la 241 de miliarde de euro, atât pentru prelungirea duratei de viață a reactoarelor existente, cât și pentru construcția de noi reactoare la scară largă, conform celui mai recent Program Ilustrativ Nuclear (PINC) publicat de Comisia Europeană. Suma nu include fondurile suplimentare necesare pentru tehnologiile viitorului: reactoarele modulare mici (SMR) și reactoarele modulare avansate (AMR).

Miza e mai mult decât una climatică, ci și geopolitică. Planul REPowerEU, conceput pentru a elimina dependența de importurile energetice din Rusia, vizează inclusiv diversificarea lanțului de aprovizionare pentru combustibilul nuclear, restricționând contractele noi pentru uraniu și alte materiale derivate din Rusia.

România, pionierul noii tehnologii

În acest nou peisaj energetic, România nu mai este un simplu spectator, ci un jucător cheie. Țara noastră este prima din Europa care a demarat construcția unei centrale nucleare bazată pe tehnologia americană a reactoarelor modulare de mici dimensiuni (SMR) de la NuScale. Proiectul se bazează pe un acord interguvernamental semnat cu Statele Unite încă din decembrie 2020.

„Asistăm la o renaștere globală a energiei nucleare. Iar Europa dorește să facă parte din acest proces”, a afirmat von der Leyen la Paris. Pentru a accelera adoptarea acestei tehnologii, șefa Comisiei a anunțat o garanție de 200 de milioane de euro din partea UE pentru a stimula investițiile în SMR-uri, cu scopul ca acestea să devină operaționale „până la începutul anilor 2030”.

România este deja cu un pas înainte. La Universitatea Politehnica din București funcționează din 2023 primul simulator al camerei de comandă pentru o centrală NuScale. Centrul de Explorare a Energiei NuScale nu pregătește specialiști doar pentru viitoarea centrală din România, ci a fost conceput ca un hub regional de formare pentru experți din întreaga Europă. Astfel, România se poziționează strategic pentru a capitaliza pe noua direcție a UE, transformând o necesitate energetică într-o oportunitate de a deveni un lider tehnologic în regiune.