Curtea Supremă obligă guvernul la despăgubiri pentru cele 1.171 de decese post-vaccin

„Ne-au spus că este sigur”

Ultima oară când Rithaika Sri Omtri a vorbit cu mama ei, se plângea de o durere de cap. Apoi au apărut furnicături în degete. La scurt timp, a intrat în comă. „O durea capul constant”, își amintește mama fetei, Rachana Gangu. „Vărsa, nu se mai oprea.”

Până când medicii dintr-un spital din Hyderabad i-au făcut un RMN, era deja prea târziu. „A avut o hemoragie cerebrală masivă. Accidentul vascular cerebral a fost atât de intens încât în câteva ore se stingea”, povestește Gangu. „Medicii nu au putut face nimic.” Rithaika, în vârstă de 18 ani, s-a îmbolnăvit la începutul lunii iunie 2021, la câteva zile după ce a primit vaccinul Covishield (dezvoltat de Oxford University și AstraZeneca). Pe 20 iunie 2021, a murit.

Tânăra tocmai terminase liceul și fusese acceptată la Georgia Tech. „Voia să devină un mare arhitect. O fată normală cu vise mari”, spune mama ei. Vaccinarea era practic obligatorie pentru a-și putea urma studiile. „Cel puțin trei medici ne-au spus că vaccinul este complet sigur, că nu va fi absolut nicio problemă”, adaugă Gangu. „Fiind un copil sănătos, niciodată nu ne-am gândit că ar putea exista efecte secundare.”

Când simptomele s-au agravat, analizele au arătat o scădere bruscă a trombocitelor. Inițial, medicii au fost derutați. „La început au spus că nu are legătură cu vaccinul”, își amintește Gangu. „Niciunul dintre ei nu știa măcar că ar putea avea legătură cu vaccinul.”

Lupta pentru recunoaștere

După ce fiica sa a fost declarată în moarte cerebrală, familia a luat o decizie sfâșietoare. „Medicul a spus că dacă îi putem dona organele, altcineva va trăi”, povestește Gangu. „Soțul meu mi-a spus: tu ești mama. Tu decizi. Dacă nu poate fi cu noi, măcar să ofere viață altora.” Au fost de acord, iar autopsia, obligatorie înaintea donării de organe, a confirmat tromboza sinusului venos cerebral, un tip rar de cheag de sânge asociat cu vaccinul.

Dar confirmarea a adus claritate, nu și liniște. A urmat o altă luptă. „Am cerut spitalului dosarele, dar nu au vrut să le elibereze”, spune Gangu. „Am mers la ofițerul districtual de imunizare, dar nicio informație.” Abia după mai multe cereri bazate pe dreptul la informare, familia a obținut documentele. „În noiembrie, am primit un răspuns care spunea da, moartea ei a fost cauzată de vaccin.”

De cealaltă parte, avocații guvernului au susținut în instanță că vaccinurile aprobate în India au trecut printr-un proces riguros și că sistemele de monitorizare a evenimentelor adverse sunt robuste și transparente. Ei au afirmat că studiile efectuate de agențiile naționale de sănătate nu au găsit nicio legătură cauzală directă între vaccinurile Covid și decesele subite.

Întrebarea familiei rămâne însă una simplă. „De ce ascundem faptele?”, întreabă Gangu. „Oamenii nu au dreptul să știe?”

O decizie istorică a Curții Supreme

Cazul familiei Gangu nu este singular. La sute de kilometri distanță, Venugopalan Govindan și-a pierdut fiica de 20 de ani, Karunya, tot după vaccinare. El descrie sistemul ca fiind „opac”. „Încearcă să înregistrezi un eveniment advers”, spune el. „Nu vei putea. Chiar dacă reușești, e ca o gaură neagră.”

Aceste experiențe au stat la baza petiției comune care a dus la decizia Curții Supreme. Judecătorii Vikram Nath și Sandeep Mehta au observat în hotărârea lor: „India nu pare să aibă niciun mecanism de politică uniform sau structurat pentru a oferi reparații persoanelor care suferă efecte adverse în urma vaccinării”. Ei au adăugat că „această lacună nu poate fi trecută cu vederea cu ușurință, în special atunci când programele de vaccinare sunt întreprinse ca măsuri de sănătate publică sub egida și autoritatea statului însuși.”

Astfel, instanța a ordonat guvernului să creeze un cadru de compensare „fără vină”, care nu ar necesita ca familiile să dovedească neglijența sau ca statul să admită vreo greșeală. Curtea a refuzat însă să se pronunțe asupra cauzalității științifice în cazuri individuale, lăsând acest aspect în seama „experților din domeniu”.

„Prea puțin, prea târziu”

Reacțiile familiilor la decizie sunt mixte. Rachana Gangu nu este mulțumită. „Eram pregătiți că nu vor spune că a fost vina guvernului, dar speram măcar să existe o directivă privind consimțământul informat”, spune ea. Dar ce înseamnă, pe bune, compensația? „Ce înseamnă compensație? Au oamenii timpul sau resursele să meargă la instanțele de consum dacă nu sunt mulțumiți?”

Venugopalan Govindan este și mai direct. „Este prea puțin, prea târziu”, declară el. „În absența unui sistem funcțional, acest lucru nu va servi tuturor oamenilor.”

Pentru ambele familii, problema nu este doar financiară, ci una de recunoaștere, transparență și încredere. Ei susțin că mesajul guvernului a creat o „constrângere efectivă”, unde vaccinarea, deși oficial voluntară, era necesară pentru călătorii, educație și viața publică. „Când ne-am vaccinat, singurul lucru pe care ni l-au spus a fost că s-ar putea să ai o durere de cap ușoară și febră”, își amintește Gangu. „Luați paracetamol.”

Iar Govindan, întrebat dacă și-ar mai fi vaccinat fiica știind riscurile, răspunde tranșant: „Absolut nu. Șanse de zero la sută.” Lupta juridică, insistă Gangu, nu a fost niciodată despre bani. „Nu puteam să tac”, spune ea. „Dacă eu nu iau atitudine, cine o va face?”

„Pare un vis urât din care aș vrea să mă pot trezi.”