Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, a anunţat că se va retrage din viaţa politică la finalul celui de-al doilea mandat, în 2027. Anunțul a fost făcut în Nicosia, punând capăt unei cariere de 10 ani la conducerea statului francez.
„Nu voi face politică după aceea”
Prezent la o şcoală franceză din Nicosia înaintea unui summit informal al Uniunii Europene, liderul de la Palatul Elysee a fost direct în privința viitorului său. A confirmat că nu intenționează să mai activeze în politică după încheierea mandatului.
„Am făcut politică înainte şi nu o voi face după aceea”, a spus Macron joi.
Provocările unui final de mandat
Dar ce înseamnă, pe bune, finalul acesta de carieră? Liderul francez a recunoscut că perioada actuală este una plină de provocări și că apărarea bilanțului său nu este un lucru simplu. El a vorbit deschis despre dificultățile cu care se confruntă în ultima parte a președinției.
„Cel mai dur lucru este să îmi apăr bilanţul şi să găsesc energia de a relua lucrurile care nu au reuşit”, a explicat el.
Cum a ajuns președinte
Întrebat de un elev când anume şi-a dorit să devină preşedinte, Macron a oferit un răspuns detaliat despre motivația sa, explicând că interesul pentru țară nu te transformă automat în liderul ei. Totul a pornit de la dorința de a schimba lucrurile mai rapid.
„Mi-am iubit ţara întotdeauna şi sunt mereu interesat de viaţa ţării mele, dar asta nu face din tine un preşedinte. Mi-am dorit ca ideile mele să se poată concretiza. Mi-am spus că putem schimba lucrurile mai bine şi mai rapid şi de aceea am lansat o mişcare politică, după care am ajuns la preşedinţia ţării”, a mai declarat președintele Franței.
Mandate marcate de crize majore
Să fim serioși, mandatele lui Macron nu au fost deloc line. În 2018, Franţa a fost zguduită de protestele ample ale mişcării „vestelor galbene”, pornite din nemulţumiri legate de scăderea puterii de cumpărare. Au urmat apoi criza economică generată de pandemia de COVID-19 și extrem de contestata reformă a pensiilor (cea care a urcat vârsta legală de pensionare la 64 de ani).
Iar instabilitatea politică a atins un nou prag în 2024.
Macron a dizolvat atunci parlamentul.
De atunci, Adunarea Naţională este fragmentată în trei mari blocuri – tabăra prezidenţială aliată, partidele de stânga şi ecologiste, şi extrema dreaptă. Fără o majoritate clară, procesul legislativ a devenit, e drept, mult mai complicat în Franţa.
