Primul trimestru al anului 2026 a adus un val de șoc în economia românească. Peste 1.600 de societăți au intrat în incapacitate de plată, lăsând în urmă datorii colosale de aproape 2,74 miliarde de lei. Iar dincolo de cifre, peste 7.000 de angajați sunt direct afectați de această criză a facturilor neplătite.
O problemă structurală, nu un simplu decalaj
Contextul economic nu arată deloc bine. După ce insolvențele corporative au explodat la nivel global cu o creștere medie estimată la 19%, România se confruntă cu propriii demoni. Tensiunile geopolitice și inflația au subțiat rezervele de numerar ale companiilor, numai că la noi vulnerabilitatea este accentuată de o practică comercială riscantă, unde plata cu întârziere a devenit, practic, o regulă a pieței.
Datele de la Sierra Quadrant sunt clare. Peste patru din zece facturi emise între firme sunt plătite cu întârziere, iar termenul mediu de încasare a sărit de 46 de zile. Nu de puține ori, banii ajung în conturile furnizorilor abia după 60 de zile.
„Acesta nu este un simplu decalaj temporar, ci indică o problemă structurală gravă care nu se va rezolva de la sine. Dificultățile de lichiditate ale unui debitor pot fi trădate și de o rată ridicată a angajamentelor de plată neonorate sau amânate repetat. si, trecerea bruscă de la achitarea integrală a facturilor la plăți parțiale și fragmentate arată clar că fondurile clientului s-au epuizat”, arată analiza Sierra Quadrant.
Mai mult, experții avertizează asupra înmulțirii disputelor comerciale artificiale, unde reclamații subite privind calitatea mărfii sunt folosite, pe bune, doar ca pretext pentru a amâna plățile.
Creditul comercial, un pariu periculos
Dar cum s-a ajuns aici? O parte din răspuns stă într-o vulnerabilitate adânc înrădăcinată în modul în care se fac afaceri în România. Aproape 52% din vânzările din sectorul B2B (business-to-business) se bazează pe creditul comercial, adică plata la termen.
Ovidiu Neacșu, partener coordonator la Sierra Quadrant, explică implicațiile. „Această presiune uriașă pe fluxul de numerar este dublată de o altă vulnerabilitate structurală. Aproape 52% din vânzările din sectorul B2B autohton se realizează pe baza creditului comercial. Deși această practică le oferă clienților flexibilitatea de care au nevoie, ea expune direct furnizorii la șocurile de lichiditate și la un risc de credit major”.
supraviețuirea unei companii ajunge să depindă periculos de mult de sănătatea financiară a partenerilor săi.
Industriile cele mai lovite de criză
Anumite sectoare economice navighează pe o gheață extrem de subțire. Industria de transport și logistică, de exemplu, operează cu marje de profit minime. Aici, o creștere de 15-20% la prețul combustibilului sau al asigurărilor poate transforma rapid o firmă profitabilă într-una cu flux de numerar negativ.
Lucrurile nu stau mai bine nici în alte domenii. V-ați gândit vreodată la efectul de domino dintr-un șantier?
„Situația nu este cu mult mai roz nici în domeniul construcțiilor și al proiectelor cu decontare etapizată. Specificul acestor contracte atrage după sine un ciclu lung de rotație a banilor, unde termenul mediu de încasare a facturilor a depășit deja pragul critic de 60 de zile. Aici, o singură întârziere la plată declanșează un efect de domino devastator pe întregul lanț de furnizori”, spun experții.
Pe lista vulnerabilității se adaugă sectoarele prelucrătoare energointensive, precum metalurgia și chimia, dar și retailul non-alimentar. La polul opus, o reziliență mai mare o arată domeniul farmaceutic, cel alimentar și de utilități, care beneficiază de o cerere constantă.
Managementul riscului, singura salvare
Adevăratul test de supraviețuire pentru o companie nu este emiterea facturii, ci încasarea banilor.
Principiul de bază este simplu: o tranzacție se încheie doar când banii au intrat în cont, nu când marfa a plecat din depozit. „Fără măsuri clare de protecție a afacerilor, acest trend periculos de neplată se va adânci inevitabil în cursul acestui an”, se arată în analiză.
Ce e de făcut, până la urmă? Experții recomandă renunțarea la abordările reactive. „Monitorizarea constantă a bonității clienților noi, dar și a celor tradiționali, a devenit vitală. utilizarea unor instrumente financiare sigure, cum ar fi asigurarea de credit comercial, ajută la transferul riscului și asigură supraviețuirea companiei atunci când un partener intră în incapacitate de plată”, afirmă Ovidiu Neacșu.
Managerii financiari sunt sfătuiți să nu se mai bazeze pe bilanțurile contabile, documente care reflectă o realitate veche de șase până la douăsprezece luni. Într-o piață instabilă, o astfel de întârziere poate fi fatală, iar adevărata sănătate a unui partener se citește doar în indicatorii operaționali din timp real.
