Malta, sub asediu. Insula mediteraneană, de obicei o oază de soare în plină iarnă, a devenit un oraș-fantomă. Furtuna Harry a lovit cu o forță devastatoare. Străzile sunt acum pustii. Turiștii și localnicii s-au baricadat în case, conform Mirror.
Vântul a atins 120 km/h. A stârnit valuri gigantice care au sărit peste diguri, inundând fără milă orașele de pe coastă. Stațiuni întregi, cum e Marsaskala, au fost înghițite de ape, iar străzile s-au umplut de moloz. O jurnalistă de la publicația britanică Mirror, aflată chiar în mijlocul haosului, a descris un peisaj apocaliptic. Serviciile de bază au cedat complet: feriboturile au rămas la mal, poșta și-a suspendat livrările, iar gunoiul a rămas nestrâns.
„Părea un oraș-fantomă”. Mărturia unei turiste prinse în mijlocul furtunii
Ironia sorții… O jurnalistă britanică, Rachael Penn, a fugit de iarna mohorâtă din țara ei și a ales „bijuteria coroanei Mediteranei” pentru o pauză. A găsit un dezastru. „Vremea aici în ianuarie este de obicei perfectă, răcoroasă dar luminoasă, cu mult soare și temperaturi în jur de 16°C. În toți anii de când vizitez insula în această perioadă, am văzut ploaie doar de câteva ori, dar anul acesta a venit Furtuna Harry, aducând ploi torențiale și vânturi violente”, a scris ea, din siguranța hotelului său din Valletta.
Capitala era de nerecunoscut. Locul care de obicei forfotea de turiști pe străzile medievale era acum gol. Mort. „Valletta părea un oraș-fantomă, cu afaceri închise, restaurante cu obloanele trase și atracții turistice, inclusiv multe dintre muzeele și palatele orașului, pur și simplu închise”, a povestit jurnalista. Totuși, a ieșit să exploreze. Pe Republic Street a dat peste o priveliște bizară: dispăruseră terasele, o sursă veche de conflict pentru localnici. Străzile goale ofereau o imagine rară, o fereastră spre o Maltă istorică, neinvadată de turismul modern.
Ultimele redute: pub-ul unde a murit un star de la Hollywood și restaurantul gangsterilor
Aventura ei s-a oprit brusc la Grădinile Upper Barrakka, unul dintre cele mai faimoase puncte de belvedere. Acolo, vântul era atât de puternic încât era cât pe ce s-o pună la pământ. „Și îmi plac vinul și pastizzi un pic prea mult ca să fiu genul de persoană doborâtă de o rafală de vânt”, a glumit ea. Dar, pe drumul de întoarcere, a avut o surpriză.
Câteva locuri legendare au sfidat furtuna. Au rămas deschise. Primul a fost The Pub, locul sinistru unde actorul Oliver Reed și-a dat ultima suflare în 1999, după o noapte în care a băut 8 halbe de bere, 12 doze duble de rom, o jumătate de sticlă de whisky și un shot de coniac. Apoi, căutând un loc unde să mănânce, a găsit deschis unul dintre restaurantele ei preferate, Cafe Jubilee. „Cafe Jubilee este ca și cum ai păși într-un restaurant italian din anii 1920, cu fețe de masă în carouri roșii și albe și postere vintage pe pereți. După-amiaza pare desprins dintr-un film cu gangsteri, cu bărbați în costume la prânz”, a descris ea atmosfera.
Spectacolul terifiant al naturii: „O furtună de fulgere a durat ore întregi”
După masă, a înfruntat din nou urgia ca să ajungă la hotel. Udă leoarcă și epuizată, a avut parte de un spectacol neașteptat din camera ei. „Am petrecut următoarele ore urmărind cea mai incredibilă furtună de fulgere, care a continuat ore în șir”, a povestit Rachael. Cerul nopții a fost luminat fără oprire. O demonstrație brutală a forței naturii.
Până dimineață, urgia trecuse. Majoritatea zborurilor au aterizat la timp. Urmele furtunii erau însă peste tot, mai ales pe coastă. Proprietăți distruse, bărci aruncate pe faleză, inundații. Un singur cuvânt: dezastru.
„Chiar și la cel mai rău, Malta e frumoasă”
În ciuda pagubelor, experiența i-a lăsat o impresie de neuitat. Nu una negativă, ci una profundă. „Există ceva suprarealist în a privi o furtună de această magnitudine desfășurându-se într-un loc care este de obicei atât de aglomerat și plin de viață”, a concluzionat jurnalista. Imaginea unei insule vibrante, redusă la tăcere de furia vremii, a fost o priveliște pe care n-o va uita.
O lecție de umilință, poate? „Liniștea și imaginea stranie a străzilor goale sunt o reamintire că nici cele mai însorite insule nu sunt imune la forța puternică a naturii.”
