Organizația Mondială a Sănătății trage un semnal de alarmă sumbru: la nivel global, una din șase infecții bacteriene nu mai răspunde la antibiotice, o criză care provoacă deja peste un milion de decese directe în fiecare an. În spatele acestor cifre stă, nu de puține ori, o practică extrem de răspândită – administrarea de antibiotice pentru simple viroze la copii, un gest care, deși pornit dintr-o intenție bună, poate avea consecințe grave.
Anxietatea părinților, un motor al consumului inutil
Febra, tusea și secrețiile nazale sunt coșmarul oricărui părinte. În fața unui copil bolnav, prima reacție este să cauți o soluție rapidă și puternică. Iar acea soluție este adesea confundată cu antibioticul. Dr. Erika Zach, medic specialist pediatru la MedLife Oradea, înțelege perfect această presiune. „Ca medic pediatru, înțeleg profund anxietatea părinților. Febra pare înfricoșătoare. Tusea persistentă obosește întreaga familie. Iar dorința firească este: Să îi dăm ceva puternic, să treacă mai repede. De multe ori, acel „ceva puternic” este perceput ca fiind antibioticul”, atrage atenția medicul.
Numai că lucrurile stau puțin diferit. Majoritatea acestor episoade – răceala comună, gripa, bronșiolita – sunt, de fapt, infecții virale. „Virusurile pătrund în organism, se multiplică în celule și determină reacția inflamatorie care produce simptomele cunoscute: febră, secreții, tuse, stare generală alterată. În aceste situații, organismul copilului are capacitatea naturală de a elimina infecția. Rolul nostru, ca medici și părinți, este să susținem acest proces”, susține dr. Erika Zach.
De ce nu ajută antibioticul într-o viroză?
Explicația e simplă: antibioticele sunt create să lupte împotriva bacteriilor, nu a virusurilor. Administrarea lor într-o infecție virală nu scurtează boala, nu previne complicațiile și nici nu scade febra mai repede. Ba chiar poate face mai mult rău. Printre riscuri se numără diareea, reacțiile alergice și, cel mai periculos, selectarea bacteriilor rezistente.
V-ați gândit vreodată la asta? Un antibiotic dat degeaba azi poate face ca un tratament necesar mâine să fie complet inutil.
O amenințare globală: una din trei infecții urinare, rezistentă
Problema a atins deja proporții critice. „Fenomenul de rezistență bacteriană este o problemă majoră de sănătate publică. Administrarea inutilă a antibioticelor face ca, atunci când chiar avem nevoie de ele (de exemplu în pneumonii bacteriene sau infecții urinare), acestea să fie mai puțin eficiente”, semnalează medicul pediatru.
Iar datele Organizației Mondiale a Sănătății (dintr-un raport publicat în 2025) confirmă urgența. Rezistența antimicrobiană (AMR) subminează eficacitatea tratamentelor care salvează vieți. În cazul unor infecții comune, cum sunt cele urinare, proporția celor care nu mai răspund la tratament ajunge la una din trei.
Cifrele vorbesc de la sine.
Microbiomul, comoara distrusă de tratamente greșite
Dincolo de rezistența bacteriană, există un alt pericol major: distrugerea microbiomului intestinal. Acesta reprezintă totalitatea bacteriilor „bune” din intestin, esențiale pentru maturarea sistemului imunitar, digestie și protecția împotriva altor infecții. O cură de antibiotice distruge la grămadă, atât bacteriile rele, cât și pe cele bune. Consecințele? Diaree, candidoze, un risc crescut de alergii și chiar un posibil impact pe termen lung asupra riscului de obezitate sau boli inflamatorii. Refacerea completă a florei intestinale poate dura săptămâni sau chiar luni. „Ca pediatri, avem responsabilitatea de a proteja acest ecosistem fragil, mai ales în primii ani de viață, când sistemul imunitar este în plină dezvoltare”, susține Erika Zach.
Când sunt, pe bune, necesare antibioticele?
Să fim clari: antibioticele salvează vieți. De la descoperirea penicilinei în 1928, medicamente precum tetraciclinele, cefalosporinele sau macrolidele au transformat medicina. Ele sunt absolut esențiale în cazuri clare de infecții bacteriene, cum ar fi:
- Pneumonia bacteriană
- Otita medie acută
- Amigdalita streptococică
- Infecția urinară
Dar decizia de a le prescrie nu se ia niciodată la întâmplare. „Diferența dintre o infecție virală și una bacteriană se face prin consult clinic atent și, uneori, prin investigații suplimentare. Decizia nu este niciodată superficială. Ca pediatri, evaluăm: durata febrei, aspectul copilului, auscultația pulmonară, analizele, evoluția în timp”, explică dr. Zach.
În majoritatea virozelor, tratamentul corect este cel simptomatic: hidratare, antitermice, dezobstrucție nazală și multă odihnă. Părinții trebuie să înțeleagă că o viroză poate dura 5-7 zile, iar tusea poate persista chiar și 2-3 săptămâni, fără ca asta să însemne o complicație. Mesajul final al medicului este unul de responsabilitate comună: „Antibioticele sunt medicamente valoroase, dar trebuie utilizate responsabil. În infecțiile virale, ele nu aduc beneficii și pot crea riscuri. Ca pediatru, aleg să prescriu antibiotice atunci când sunt necesare, nu atunci când anxietatea este mare. Iar ca medic și părinte, înțeleg cât de important este dialogul, explicația și susținerea emoțională. Împreună, prin informare și încredere, putem face alegeri medicale corecte pentru sănătatea copiilor noștri”.
