Președintele Iranului, Masoud Pezeshkian, a adresat o scrisoare deschisă poporului american în care respinge categoric imaginea țării sale ca amenințare la adresa securității globale. Liderul de la Teheran susține că această percepție este, de fapt, rezultatul „capriciilor politice și economice ale celor puternici”.
Un inamic fabricat
Într-un limbaj direct, Pezeshkian a încercat să demonteze narațiunea ostilă la adresa țării sale, subliniind rădăcinile istorice ale Iranului. „Iranul, prin însăși acest nume, caracter și identitate, este una dintre cele mai vechi civilizații neîntrerupte din istoria umanității. În istoria sa modernă, Iranul nu a ales niciodată calea agresiunii, expansiunii, colonialismului sau dominației. … Iranul nu a inițiat niciodată un război. totusi, a respins cu hotărâre și curaj pe cei care l-au atacat”.
El a continuat, acuzând direct forțe neprecizate că au creat o imagine falsă. „Prezentarea Iranului ca o amenințare nu este în concordanță nici cu realitatea istorică, nici cu faptele observabile în prezent. O astfel de percepție este produsul capriciilor politice și economice ale celor puternici, nevoii de a crea un inamic pentru a justifica presiunea, a menține dominația militară, a susține industria armamentului și a controla piețele strategice”. liderul de la Teheran spune că nu-i chiar așa cum se vede la televizor.
Punctul de cotitură din 1953
Dar cum s-a ajuns aici? Pezeshkian explică faptul că neîncrederea actuală a Teheranului față de Washington are cauze adânci, printre care intervenția străină și „sancțiunile inumane”.
El a ținut să precizeze că lucrurile nu au stat mereu așa. „Relațiile dintre Iran și Statele Unite nu au fost inițial ostile, iar interacțiunile timpurii dintre poporul iranian și cel american nu au fost marcate de ostilitate sau tensiune”, a scris președintele. Numai că, potrivit lui, „punctul de cotitură” a fost lovitura de stat din 1953, pe care a descris-o drept „o intervenție americană ilegală menită să împiedice naționalizarea resurselor proprii ale Iranului”. De acolo, neîncrederea „s-a adâncit și mai mult” prin sprijinul acordat regimului fostului lider Reza Shah Pehlavi, susținerea lui Saddam Hussein în războiul contra Iranului, sancțiunile economice și „agresiunea militară neprovocată – de două ori, în plină desfășurare a negocierilor, împotriva Iranului”.
Lucrurile s-au complicat rapid.
„Continuarea agresiunii militare și recentele bombardamente afectează profund viețile, atitudinile și perspectivele oamenilor”, a adăugat el.
Acuzații directe la adresa Israelului
În scrisoarea sa, președintele iranian pune sub semnul întrebării motivele reale ale acțiunilor militare americane. „A existat vreo amenințare obiectivă din partea Iranului care să justifice un astfel de comportament?”, a întrebat el retoric. Apoi a continuat cu o serie de întrebări tăioase: „Oare masacrarea copiilor nevinovați, distrugerea unităților farmaceutice specializate în tratarea cancerului sau lăudarea cu faptul că o țară a fost «readusă în Epoca de Piatră» prin bombardamente au vreun alt scop decât acela de a afecta și mai mult prestigiul Statelor Unite pe scena internațională?”
Pezeshkian a indicat direct spre Israel ca fiind principalul beneficiar și instigator al conflictului. „Nu este oare adevărat că America a intrat în această agresiune ca un mandatar al Israelului, influențată și manipulată de acel regim?”
Iar acuzațiile nu se opresc aici. „Nu este oare clar că Israelul urmărește acum să lupte împotriva Iranului până la ultimul soldat american și până la ultimul dolar al contribuabilului american – transferând povara iluziilor sale asupra Iranului, regiunii și Statelor Unite însele, în urmărirea unor interese ilegitime?”
Un mesaj pentru cetățenii americani
Și totuși, dincolo de acuzațiile dure la adresa administrației de la Washington, Pezeshkian a avut un mesaj de deschidere pentru cetățenii de rând. „Poporul iranian nu nutrește niciun sentiment de dușmănie față de alte națiuni, inclusiv față de poporul american, european sau al țărilor vecine”, a scris el.
Această distincție, susține el, nu este o strategie politică de moment. „Chiar și în fața intervențiilor și presiunilor străine repetate de-a lungul istoriei lor mândre, iranienii au făcut în mod constant o distincție clară între guverne și popoarele pe care le guvernează. Acesta este un principiu adânc înrădăcinat în cultura și conștiința colectivă iraniană – nu o poziție politică temporară.”
Președintele a făcut un apel către americani să judece Iranul pe baza faptelor, nu a propagandei, oferind exemplul diasporei. „Observați numeroșii imigranți iranieni de succes – educați în Iran – care acum predau și desfășoară activități de cercetare la cele mai prestigioase universități din lume sau contribuie la cele mai avansate firme de tehnologie din Occident (inclusiv în Silicon Valley). Se potrivesc aceste realități cu distorsiunile care vi se spun despre Iran și poporul său?”
Lumea la o răscruce de drumuri
Spre finalul scrisorii, tonul devine unul de avertisment. Pezeshkian a afirmat că „lumea se află la o răscruce de drumuri” și a susținut că menținerea ostilității față de Iran este „mai costisitoare și mai inutilă ca niciodată”.
El a descris alegerea dintre confruntare și dialog ca fiind „atât reală, cât și cu consecințe”, avertizând că rezultatul acesteia va „modela viitorul pentru generațiile viitoare”.
