Sâmbăta Floriilor și învierea lui Lazăr după 4 zile

Minunea care a prevestit Învierea

Povestea, consemnată în Evanghelia după Ioan, capitolul 11, începe cu boala lui Lazăr. Surorile lui, Maria și Marta, i-au trimis un mesaj lui Iisus spunând: „Doamne, iară, cel pe care îl iubești este bolnav”. Răspunsul Mântuitorului a fost unul neașteptat. „Această boală nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, ca prin ea să fie preamărit Fiul lui Dumnezeu”.

Iisus nu s-a dus imediat la Betania, ci a rămas încă două zile în locul unde se afla. O decizie greu de înțeles la prima vedere, nu-i așa? Dar Mântuitorul le-a explicat ucenicilor săi că Lazăr, de fapt, murise, iar întârzierea Sa avea un scop precis. Când ucenicii și-au arătat îngrijorarea că iudeii ar putea încerca să-L ucidă cu pietre, Iisus le-a răspuns: „Nu sunt oare douăsprezece ore de lumină? Cei ce umblă ziua nu se împiedică, pentru că văd lumina acestei lumi. Dar cei ce umblă noaptea se împiedică, pentru că lumina nu este în ei”.

„Lazăr, ieși afară!”

Când Iisus a ajuns în Betania, Lazăr era deja mort de patru zile. Marta, ieșind în întâmpinarea Lui, i-a spus cu credință: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit. Dar, și acum știu că Dumnezeu Îți va da orice vei cere”. Atunci Iisus a rostit una dintre cele mai profunde declarații ale sale: „Eu sunt Învierea și Viața. Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi, iar cel ce trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată”.

La rândul ei, Maria, copleșită de durere, a căzut la picioarele Lui și a spus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit”. Ajuns la mormânt, Iisus a poruncit ca piatra să fie dată la o parte. După o scurtă rugăciune către Tatăl, a strigat cu glas puternic: „Lazăr, ieși afară!”.

Și cel mort a ieșit, încă înfășurat în giulgiuri. Momentul a fost desăvârșit de porunca Mântuitorului: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă”. Această minune nu a fost doar un act de compasiune, ci și o prefigurare a propriei Învieri a lui Hristos, care avea să aibă loc opt zile mai târziu.

O zi cu o încărcătură specială

Dincolo de povestea biblică, Sâmbăta Floriilor face legătura între perioada Postului Mare și începutul Săptămânii Patimilor. Este o zi în care bucuria biruinței asupra morții se împletește cu prefigurarea suferinței ce va urma. Liturghia acestei zile Îl slăvește pe Hristos ca fiind Învierea și Viața.

Și, poate cel mai interesant detaliu, este singura zi din anul bisericesc (în afara duminicilor) în care se cântă imnuri specifice Învierii. În tradiția veche a Bisericii, era chiar una dintre puținele zile dedicate botezului, moment în care imnul Trisaghion este înlocuit de cântarea baptismală: „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat”.

Ce se dă de pomană de Moșii de Florii

Popular, ziua este cunoscută drept Moșii de Florii.

Cum vine asta? Ei bine, este ultima sâmbătă în care se mai pot pomeni cei adormiți înainte de Învierea Domnului, „moșii” simbolizându-i pe înaintași. Cu acest prilej, Biserica face pomenirea generală a celor adormiți, iar credincioșii se roagă ca sufletele lor să fie așezate „în loc luminat, în loc cu verdeață, în loc de odihnă, unde nu mai este durere, nici întristare, nici suspin”.

Gospodinele pregătesc pachete pe care le împart rudelor, vecinilor și persoanelor nevoiașe. Iată ce se oferă în mod tradițional:

• Plăcinte de post: În special cele cu mere, numite și „plăcintele lui Lazăr”. Legenda spune că Lazăr ar fi murit de poftă, deoarece mama sa era prea ocupată cu torsul pentru a-i face plăcinte.
• Colaci, ulei și zahăr: Produse de bază, de post.
• Colivă (grâu fiert): Simbolizează moartea și învierea, fiind sfințită la biserică.
• Fructe și dulciuri: Reprezintă continuitatea vieții.
• Lumânări: Din pachete nu trebuie să lipsească lumânările, care simbolizează lumina veșnică a sufletului.

Tradiții populare de Sâmbăta lui Lazăr

Iar tradițiile nu se opresc aici. Fiind o sărbătoare a primăverii, există și obiceiuri legate de fertilitate. Fetele plantează flori în această zi, cu credința că doar acestea vor avea multe ramuri înflorite.

În unele regiuni ale țării, fetițe îmbrăcate în alb și împodobite cu flori merg din casă în casă și colindă, evocând povestea lui Lazăr, care a murit de tânăr. Drept răsplată, gazdele le oferă ouă, pe care fetițele le vor încondeia în Joia Mare.