Satelitul de spionaj USA 32 a explodat pe orbită. Resturile amenință o zonă cu cel puțin 200 de alți sateliți

„Vechile nave spațiale au baterii și combustibil rămas. După 38 de ani de încălzire și răcire, un rezervor presurizat sau o celulă a bateriei de pe USA 32 s-ar fi putut pur și simplu rupe”, au transmis reprezentanții Spaceweather.com.

Space-Track, serviciul de monitorizare a sateliților, a anunțat evenimentul la 17 septembrie, potrivit Live Science. Compania privată de monitorizare s2a systems a confirmat fragmentarea și a fotografiat pe orbită cea mai mare bucată rămasă din aparat.

O simulare realizată de Spaceweather.com sugerează că viteza satelitului ar fi permis împrăștierea resturilor într-un inel în jurul Pământului în numai 24 de ore de la explozie. Aceeași regiune orbitală conține deja fragmente provenite din coliziunea din 2009 dintre un satelit american și unul rus.

„Pericolul unei coliziuni este real”, au avertizat reprezentanții Spaceweather.com pe site-ul publicației, referindu-se la navele spațiale din această zonă.

Stațiile spațiale se află deocamdată sub zona cu resturi

ISS orbitează la aproximativ 250 de mile (400 de kilometri) deasupra Pământului, adică la aproximativ jumătate din altitudinea la care s-a produs fragmentarea. Atât aceasta, cât și stația chineză Tiangong se aflau, la data relatării din 28 septembrie, în afara zonei ocupate de resturi.

Fragmentele pot însă coborî în timp, sub efectul gravitației și al rezistenței atmosferei. Dacă ajung la altitudinile stațiilor, acestea ar putea avea nevoie de manevre de evitare, așa cum au executat de zeci de ori în trecut.

Până la 28 septembrie, incidentul nu provocase probleme și nu afectase lansările. Mai multe misiuni au continuat după fragmentare:

• Rusia a lansat la 16 septembrie o misiune de aprovizionare a ISS.
• SpaceX a lansat misiuni clasificate la 16 și 26 septembrie.
• La 28 septembrie, SpaceX a lansat primul zbor orbital de test al rachetei Starship, potrivit Live Science.

USA 32 fusese construit pentru interceptarea semnalelor sovietice

Cunoscut și sub numele Farrah III, aparatul a fost lansat în 1988 de National Reconnaissance Office (NRO). Misiunea sa, declasificată integral în 2026, consta în interceptarea din spațiu a semnalelor radar și radio sovietice.

Satelitul avea o formă cilindrică, asemănată cu o conservă de ton de mari dimensiuni. Probabil că încetase să funcționeze cu decenii în urmă, dar continuase să înconjoare Pământul.

Numele Farrah III făcea trimitere la actrița Farrah Fawcett. Instituția obișnuia să își numească sateliții după personalități cunoscute din anii 1970 și 1980.

Uzura și impactul cu un obiect spațial sunt printre ipotezele analizate

La 28 septembrie, cauza fragmentării USA 32 și numărul fragmentelor rezultate nu erau cunoscute.

• O coliziune cu alt satelit sau cu resturi spațiale. Acestea se numără printre cauzele frecvente ale fragmentării sateliților, dar scenariul este considerat mai puțin probabil în acest caz. Cercetătorii pot adesea anticipa asemenea întâlniri cu zile sau săptămâni înainte.
• Lovirea de către o rocă spațială nedetectată, care ar fi putut ajunge la satelit cu viteză mare.
• Cedarea unei componente după aproape patru decenii petrecute pe orbita joasă a Pământului. Aparatul probabil nu fusese proiectat pentru o asemenea durată, iar degradarea este comparată cu cea a satelitului NOAA-17, fragmentat în 2021.
• Folosirea unei arme antisatelit, adică a unui sistem destinat distrugerii sateliților. Aceasta rămâne o ipoteză, fără dovezi care să susțină folosirea unei asemenea arme în incident.

Meink, a dezvăluit în septembrie că Statele Unite lansaseră arme pe orbită. Specialiștii suspectează de mult timp că și China și Rusia dețin tehnologii similare. Rusia a distrus deja un satelit cu o armă lansată de la sol.

În privința interpretării incidentului de acum, aceeași echipă a adăugat: „Nu există, poate, nimic sinistru în acest incident.”

Reconstituirea fragmentării ar putea dura luni sau ani

Aglomerarea orbitei joase prin lansarea de noi aparate crește riscul coliziunilor între sateliți sau al lovirii lor de resturi spațiale. Durata tot mai mare petrecută pe orbită adaugă posibilitatea cedării componentelor din cauza uzurii.

Live Science amintește și cercetări potrivit cărora sateliții scoși din funcțiune de o eroare software sau de o furtună solară puternică ar putea începe să se ciocnească în numai câteva zile. Unii specialiști avertizează asupra sindromului Kessler, scenariul în care acumularea resturilor spațiale ar ajunge să împiedice noi lansări.

Pentru a stabili ce s-a întâmplat cu USA 32, cercetătorii ar putea identifica fragmentele și reconstitui traiectoriile lor până la momentul exploziei. Procesul ar putea dura luni sau chiar ani. Un precedent este Intelsat 33e, fabricat de Boeing și fragmentat brusc în 2024, pentru care cercetătorii continuă să reconstituie desfășurarea evenimentului.