Directorul diviziei de apărare a Boeing, Steve Parker, a clarificat recent că strategia administrației Trump de a achiziționa participații în companii strategice nu se va aplica marilor contractori din domeniul apărării. Această informație a fost comunicată în cadrul Reagan National Defense Forum, un eveniment important în industria de apărare, desfășurat la Simi Valley, California.
Parker a subliniat că planul guvernamental vizează în principal companiile mai mici din lanțul de aprovizionare, care ar putea beneficia de pe urma acestor participații. „Se aplică doar la nivelul lanțului de aprovizionare, în special pentru companiile mai mici care vin pe filieră”, a declarat acesta. Această clarificare este o contradicție directă față de afirmațiile anterioare ale secretarului american al Comerțului, Howard Lutnick, care a sugerat că administrația ar putea lua în considerare investiții în marii contractori, menționând explicit Lockheed Martin.
Parker a explicat că strategia nu va afecta „Primes”, termen utilizat în industrie pentru a se referi la marii contractori, cum ar fi Boeing, Lockheed Martin, RTX (fost Raytheon Technologies) și Northrop Grumman. „Nu cred că se aplică cu adevărat la Primes”, a adăugat Parker, lămurind astfel poziția Boeing în acest context.
În trecut, Lutnick a discutat despre planurile administrației Trump de a investiga posibilitatea de a achiziționa participații în marii contractori de apărare, menționând că Lockheed Martin obține o parte semnificativă din veniturile sale din contracte cu guvernul federal. Aceste declarații au avut un impact asupra piețelor financiare, determinând o creștere a acțiunilor companiilor din sectorul apărării.
De asemenea, administrația Trump a realizat achiziții de participații în diverse companii strategice pentru securitatea națională. Printre acestea se numără o investiție de 8,9 miliarde de dolari în Intel, care a permis guvernului să devină acționar cu aproximativ 10% din acțiunile companiei. Această mișcare a fost interpretată ca un semnal clar privind direcția politicii industriale. Administrația a investit și în MP Materials, un producător de pământuri rare, esențiale pentru tehnologie și apărare, domeniu în care China deține o poziție dominantă.
„Primes” sau „Prime Contractors” se referă la companiile mari care au contracte directe cu Departamentul Apărării. Aceste companii coordonează proiecte complexe și gestionează subcontractori. Boeing, de exemplu, produce avioane militare și sisteme de armament, în timp ce Lockheed Martin este recunoscută pentru programele sale avansate, precum avioanele F-35. RTX se ocupă cu sisteme de rachete, iar Northrop Grumman este specializată în avioane de bombardament și sisteme spațiale. Aceste companii depind în mare măsură de contractele guvernamentale, Lockheed Martin obținând aproximativ 73% din venituri din surse guvernamentale.
Reagan National Defense Forum joacă un rol crucial în discuțiile privind politica de apărare americană. Acesta reunește oficiali guvernamentali, lideri din industrie și experți în securitate, având ca scop discutarea politicilor de apărare, bugetului militar și provocărilor strategice. Declarațiile lui Parker au apărut într-un context de incertitudine în industrie, unde companiile trebuie să își gestioneze relațiile cu Casa Albă fără a se pronunța public împotriva politicilor guvernamentale.
Participațiile guvernamentale în companiile de apărare ar putea genera o schimbare semnificativă în modelul de afaceri al acestora. Guvernul ar deveni atât client, cât și acționar, ceea ce ar putea distorsiona competiția. Criticii avertizează că astfel de măsuri ar putea oferi un avantaj neloial companiilor sprijinite de stat, în timp ce susținătorii consideră că aceste participații ar putea alinia interesele companiilor cu cele ale securității naționale.
Scott Bessent, secretarul Trezoreriei, a temperatat speculațiile lansate de Lutnick, sugerând că decizia de a investi depinde de performanța companiilor în livrarea echipamentelor. Clarificările aduse de Parker indică faptul că marii contractori de apărare nu vor fi vizați direct de strategia administrației, aceasta concentrându-se mai degrabă pe companiile mai mici din lanțul de aprovizionare.
Aceste companii, care furnizează componente și materiale pentru proiectele de armament, se confruntă adesea cu probleme financiare și dificultăți în scalarea producției. Participațiile guvernamentale ar putea oferi un sprijin necesar pentru a-și dezvolta capacitățile. În contrast, marii contractori ca Boeing au deja relații strânse cu guvernul, iar o implicație directă ar putea complica și mai mult aceste relații.
