România nu dorește să părăsească Organizația Cooperării Economice la Marea Neagră (OCEMN), chiar dacă din aceasta face parte și Federația Rusă, un stat supus sancțiunilor economice ale Uniunii Europene. Activitatea organizației a fost redusă substanțial după invazia la scară largă a Ucrainei, însă niciun stat membru nu s-a retras. Ministerul Afacerilor Externe explică strategia din spatele acestei decizii aparent paradoxale.
O organizație paralizată de război
De la începutul invaziei rusești în februarie 2022, funcționarea OCEMN a fost afectată important. Potrivit Ministerului Afacerilor Externe, „nu au mai fost organizate reuniuni ministeriale în format fizic, acestea desfășurându-se în sistem video-conferință, iar reprezentarea a fost scăzută la nivel de ministru adjunct de externe/secretar de stat”.
Dialogul tehnic a fost serios restrâns.
Chiar și așa, unele proiecte continuă, cum ar fi cel al „Permiselor OCEMN” pentru transportul rutier sau proiectul „Toural” de promovare a turismului, finanțat de UE prin programul Horizon Europe. E drept că, la prima vedere, pare o cooperare bizară în contextul actual. Numai că documentele fondatoare ale OCEMN nu prevăd suspendarea sau excluderea unui stat membru, iar deciziile se iau prin consens.
Poziția României: izolarea Rusiei din interior
Ministerul Afacerilor Externe susține că rămânerea în organizație este o mișcare strategică. Politica României, alături de alte state cu viziuni similare, este de a nu lăsa Moscovei spațiu de manevră. „Politica RO vizează, alături de alte state like-minded, izolarea Rusiei printr-o abordare ofensivă. Această poziție are ca motivație dorința comună a statelor care împărtășesc aceleași valori de a-și menține prezența în organizațiile internaționale și regionale, chiar dacă din acestea face parte și Federația Rusă”, transmite MAE.
Obiectivul este clar. „Unul dintre obiectivele urmărite este și acela de a nu permite Moscovei să folosească nestingherită aceste formate drept platforme pentru promovarea propriilor narative; urmărim, astfel, alături de partenerii noștri, o izolare din interior a Federației Ruse la nivel regional și multilateral”, a conchis ministerul.
Această abordare este confirmată și de Iulia Joja, profesor asociat la Georgetown University, care subliniază o constantă a politicii externe românești. „România nu a ieșit niciodată dintr-o organizație. Ba mai mult, are o istorie recentă de a crea formate și de a le lărgi, cum este B9, de pildă. Nu cred că este de conceput, din punctulul de vedere al gândirii strategice românești, să iasă dintr-o organizație”.
Calculul pragmatic al Ucrainei
V-ați întrebat de ce Ucraina, țara invadată, stă la aceeași masă cu agresorul? Răspunsul este pur pragmatic, explică Yevgeniya Gaber, cercetător la The Atlantic Council și fost consilier al prim-ministrului Ucrainei.
„În ceea ce privește Ucraina, rațiunea rămânerii este foarte pragmatică. Atât timp cât Rusia rămâne parte a organizației, este important ca Ucraina să-și mențină prezența – pentru a contracara activitățile maligne rusești, pentru a se asigura că poziția Ucrainei este reprezentată și pentru a împinge înapoi împotriva influenței Moscovei”, afirmă Gaber. Ea descrie o luptă constantă, adesea invizibilă, în care Rusia folosește orice instrument pentru a complica participarea Ucrainei. „Rămânând în cadrul OCEMN, asa ca, nu este vorba despre așteptările de cooperare semnificativă, ci despre menținerea unei voci și rezistența eforturilor rusești din interior”.
Un viitor incert și rolul Turciei
Yevgeniya Gaber consideră că OCEMN este o platformă fără perspective reale de viitor, atâta timp cât Rusia rămâne membră. Organizația, înființată în 1992 ca o inițiativă a Turciei, nu a fost niciodată gândită ca un furnizor de securitate. „Conflictele, războaiele și rivalitățile înghețate între Armenia și Azerbaidjan, Rusia și Georgia, Rusia și Ucraina, precum și în Balcanii de Vest, au paralizat procesul de luare a deciziilor bazat pe consens. Ca urmare, OCEMN a rămas în mare măsură defunct, cu o eficacitate foarte limitată”, explică ea.
Și totuși, organizația continuă să existe. De ce? Pe de o parte, din inerție instituțională și birocratică. Pe de altă parte, din interesul Turciei de a menține în viață un proiect regional propriu. Iulia Joja adaugă o nuanță importantă: „Inițiativa Turciei întotdeauna a avut în vedere să organizeze formate regionale care să includă și Rusia. Pentru că Turcia nu dorește state occidentale la Marea Neagră, o politică care se menține și în prezent, în ciuda invaziei pe scară largă”.
Dar poziția oficială a MAE privind izolarea Rusiei pare să intre în contradicție cu acțiunile diplomatului român Lazăr Comănescu, cel care conduce în prezent organizația. Anul trecut, acesta a avut o întâlnire controversată cu șeful diplomației ruse, Serghei Lavrov (aflat pe lista de sancțiuni UE), iar pe 23 ianuarie 2026 l-a primit, într-o vizită de curtoazie, pe noul consul general al Federației Ruse la Istanbul. Cum vine asta? Nu este un caz singular, în noiembrie 2015, președintele Dumei de Stat, Serghei Narîșkin, a venit în România deși era sancționat, sub pretextul participării la o reuniune a unui organism afiliat OCEMN.
