Un detaliu dintr-un interviu live cu echipajul misiunii Artemis II a fost suficient pentru a declanșa un val masiv de teorii ale conspirației. În imagini, o jucărie de pluș care plutea în capsulă a trecut prin fața camerei, iar pentru o fracțiune de secundă, pe fundal au apărut fragmente de text. Pentru mulți, asta a fost „dovada” supremă că totul este filmat pe un ecran verde.
„Totul e un circ regizat”
Reacțiile pe rețelele sociale nu au întârziat să apară, fiind de o virulență rară. „Ecranul verde dă rateuri în misiunea Artemis spre Lună… Totul e fals!?”, a scris un utilizator pe platforma X, citat de New York Post. Numai că alții au mers mult mai departe cu acuzațiile.
„Prostii pure cu ecran verde. Exact același material pe care îl folosesc pe platourile de filmare. Artemis? Fals. N-au ajuns niciodată acolo. Totul e un circ regizat și noi suntem cei care plătim pentru asta. Adevărul e îngropat sub straturi de CGI și minciuni. Treziți-vă.”
Un alt comentariu acuza direct costurile misiunii: „Peste 50 de milioane de dolari pe zi ca să ne dea minciuni cu ecran verde.”
Explicația tehnică din spatele „erorii”
Lucrurile stau, de fapt, mult mai simplu. Interviul difuzat de CNN cu echipajul Artemis II folosește tehnologia Chroma Key (acea tehnică prin care grafica și textul sunt suprapuse peste imaginea principală), așa cum se întâmplă în majoritatea transmisiunilor TV. Problema a apărut în clipul viral, care nu este preluat direct din transmisia originală, ci pare refilmat de pe un ecran.
În astfel de situații, imaginea nu mai este perfect sincronizată. Iar pentru o fracțiune de secundă pot deveni vizibile elemente din grafica de pe ecran, inclusiv fragmente de text, mai ales în zonele unde apare culoarea verde în cadru. E drept că imaginile originale, difuzate de NASA și CNN, arată jucăria plutind normal, fără nicio distorsiune.
De ce prind aceste teorii ale conspirației?
Dar v-ați întrebat vreodată de ce suntem atât de dornici să credem astfel de povești, chiar și în fața dovezilor? Psihologul clinician Luminița Tăbăran are o explicație. „Oamenii au nevoie de povești și mituri din motive mult mai profunde decât simpla distracție. Ele țin de felul în care mintea umană organizează realitatea, dă sens experiențelor și gestionează lucrurile din jurul nostru. Și când lucrurile nu se completează ca un puzzle, piesele lipsă pot duce lesne la teorii ale conspirației”, explică specialista.
avem nevoie de sens și ordine pentru că viața este adesea haotică. „Paradoxal, teoriile conspirației pot da un sentiment de control. Dacă «știi adevărul ascuns», simți că nu mai ești complet vulnerabil, că lumea este înțeleasă, că există o logică în spatele evenimentelor,” adaugă psihologul.
Nu e lipsă de logică, ci nevoie de ordine
O cercetare recentă publicată în revista Cognitive Processing susține aceeași idee. Cum vine asta? Neophytos Georgiou, cercetător la Flinders University, arată că problema nu ține neapărat de lipsa gândirii critice, ci de nevoia unor oameni de a vedea lumea ca pe un sistem coerent, cu reguli clare.
„Oamenii presupun adesea că teoriile conspirației apar pentru că cineva nu gândește critic. Dar concluziile noastre arată că, pentru cei care preferă structura sistematică, teoriile conspirației pot părea o modalitate organizată de a înțelege evenimente confuze sau imprevizibile”, a declarat Georgiou.
Studiul a arătat că participanții cu o preferință pentru organizarea strictă a informației au fost mai înclinați să creadă în astfel de teorii și mai puțin dispuși să-și schimbe opinia, chiar dacă puteau aplica corect concepte științifice. „Teoriile conspirației oferă acel sentiment de ordine. Ele dau impresia că nimic nu este întâmplător”, a mai spus cercetătorul.
Mituri moderne într-o lume haotică
Luminița Tăbăran face o paralelă interesantă cu miturile definite de Mircea Eliade. „Mircea Eliade spunea că avem nevoie de mituri, ele creează structuri narative prin care oamenii pot înțelege lumea: de unde venim, de ce există suferință, ce înseamnă moartea. Ele oferă răspunsuri simbolice la întrebări existențiale.”
Iar teoriile conspirației preiau, practic, aceeași schemă. „Dacă miturile clasice aveau zei, eroi și forțe ale răului, teoriile conspirației reproduc această structură: există «forțe ascunse» (elite, organizații etc.), există «oameni obișnuiți» care sunt victime și «eroi» care dezvăluie adevărul”, opinează psihologul.
Diferența fundamentală ține de efecte. „Dacă miturile oferă sens și stabilitate comunității, teoriile conspirației tind să erodeze încrederea socială, să creeze suspiciune constantă și să fragmenteze comunitățile.”
Până la urmă, aceste narațiuni paralele funcționează ca niște „mituri moderne”. „Ele apar din aceleași nevoi fundamentale ca poveștile și miturile tradiționale, dar într-un context diferit – o lume complexă, globalizată și adesea greu de înțeles”, încheie Tăbăran.
Dincolo de controversele online, misiunea Artemis II își continuă drumul. Echipajul, format din astronauții Reid Wiseman, Victor Glover, Christina Koch și canadianul Jeremy Hansen, a intrat pe orbita Lunii, marcând prima călătorie cu echipaj uman în jurul satelitului natural al Pământului după 1972. Capsula Orion a ajuns la o distanță de aproximativ 4.000-6.000 de mile de suprafața lunară, stabilind un nou reper pentru explorarea spațială.
