Guvernele din întreaga lume au intrat într-o cursă contracronometru pentru a-și asigura proviziile de îngrășăminte, esențiale pentru culturile agricole. Motivul? Războiul din Orientul Mijlociu a blocat efectiv Strâmtoarea Ormuz, perturbând fluxul de materii prime și amplificând temerile unei crize alimentare globale. Ca urmare, prețul ureei – cel mai utilizat îngrășământ pe bază de azot – a crescut puternic.
Panică pe piețele agricole
Panica se răspândește rapid în principalele economii agricole. Exportatorii cheie, China și Rusia, limitează parțial vânzările de nutrienți pentru culturi, în timp ce India, cel mai mare cumpărător de uree, se confruntă cu dificultăți mari de aprovizionare. În Europa, Grecia și Franța au majorat sprijinul financiar pentru fermieri, iar în Africa, Ghana a lansat chiar un program de îngrășăminte gratuit.
Premierul indian Narendra Modi a declarat marți, 24 martie, în Parlament, că „fermierii nu trebuie să suporte povara unei crize”.
„Guvernul este alături de ei,” a adăugat acesta, anunțând măsuri pentru consolidarea rezervelor.
Toată această agitație vine exact când inflația produselor agricole începea să se tempereze după anii de șocuri provocate de pandemie și războiul din Ucraina. Guvernatorul Băncii Angliei, Andrew Bailey, a și avertizat asupra presiunilor noi asupra prețurilor, pe fondul menținerii ratelor de dobândă constante.
Competiție acerbă pentru aprovizionare
Fiecare țară se descurcă cum poate. La începutul lunii, administrația Trump a ridicat sancțiunile asupra îngrășămintelor din Venezuela pentru a „reduce impactul asupra fermierilor americani”, după cum a declarat purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Anna Kelly. Iar compania de stat columbiană Ecopetrol SA caută acces la aceleași stocuri și analizează o ofertă pentru Monómeros, o fabrică strategică pe coasta Caraibelor.
Mai la sud, Brazilia intensifică achizițiile din Maroc și țările din Golf și, potrivit unui oficial brazilian, explorează un proiect comun de îngrășăminte și energie cu Bolivia. Pe plan intern, a fost aprobat un act legislativ care reduce taxele pentru inputurile chimice folosite la producerea îngrășămintelor.
„Toată lumea este pe urmele aprovizionării,” a spus Randy Place, analist senior pe cereale la The Hightower Report.
Un blocaj mai periculos decât războiul din Ucraina
Până la urmă, situația actuală este considerată mai periculoasă decât invazia Rusiei în Ucraina din 2022. De ce? Spre deosebire de 2022, când bunurile rusești au fost redirecționate, închiderea Strâmtorii Ormuz este mult mai restrictivă, blocând fizic transporturile într-un punct maritim critic. Regiunea reprezintă peste o treime din exporturile de uree și aproape un sfert din cele de amoniac. Mai mult, aproximativ jumătate din comerțul cu sulf – folosit la producția de îngrășăminte fosfatice – trece tot pe acolo.
India se află sub o presiune deosebită. Producția internă de îngrășăminte este cel mai mare consumator de gaz al țării, iar unele fabrici s-au închis deja. Sushil Kumar, un fermier de 42 de ani din Haryana, simte presiunea pe propria piele. El cultivă rapiță, grâu și orez pe aproximativ 8 hectare, dar nu a reușit să găsească fosfat diamoniu. Comercianții locali pur și simplu nu au stoc. „Îngrășământul nu este niciodată disponibil la timp, când avem nevoie,” spune Kumar.
China, singurul câștigător clar
În tot acest haos, un singur câștigător pare să se contureze. Nick Kraft, analist senior la Eurasia Group, a explicat cum stau lucrurile: „Fiind cel mai mare producător de uree din lume, cu rezerve mari și control strict asupra exporturilor, Beijingul își poate proteja propriul sistem agricol și poate impune condiții stricte tuturor celorlalți. Exact asta face acum.”
În SUA, administrația Trump încearcă să reducă vârfurile de preț. Secretarul Agriculturii, Brooke Rollins, a declarat că oficialii „analizează fiecare instrument disponibil” pentru a ușura presiunea. Washington a suspendat săptămâna trecută o lege de transport pentru a permite navelor sub pavilion străin să transporte îngrășăminte între porturile americane. Numai că fermierii sunt sceptici. Sherman Newlin, un fermier din Illinois, crede că prețurile nu vor scădea mare decât dacă conflictul se încheie. „De fiecare dată când spun că vor face un anunț, rezultatul este nesemnificativ,” afirmă el. „Nu prea pot face multe.”
David Delaney, CEO al producătorului de fosfați Itafos Inc. (cu o experiență de patru decenii în domeniu), spune că nu își amintește de un moment mai dificil. ONU a avertizat deja asupra unor niveluri record ale foametei în acest an, iar dacă acest conflict se prelungește, zeci de milioane de oameni ar putea ajunge în situații grave de insecuritate alimentară.
„Lumea este obișnuită cu recoltele mari și distribuția lor la timp,” spune Delaney. „Nu vreau să trag un semnal de alarmă exagerat încă, dar situația poate fi catastrofală dacă se prelungește.”
